Euro la 5 lei. A fi sau a nu fi

Marti, 12 Iunie 2012, ora 08:01
4240 citiri
Euro la 5 lei. A fi sau a nu fi

S-a creat deja o polemica legata de cursul de schimb leu-euro. Intrebarea este: va ajunge euro sa fie cotat la cinci lei? Un bancher comercial a avansat deja aceasta cotatie, Banca Nationala a anuntat ca va pune la bataie toate armele pe care le are la dispozitie pentru ca leul sa nu se devalorizeze catre un nivel de cinci lei.

S-ar parea ca toata lumea a uitat deja ca la inceputul anului cursul de schimb era de numai 4,1 lei pentru un euro. Astazi suntem la 4,5 lei pentru un euro. Asadar, tot dezbatand nivelul cursului de schimb pierdem din vedere devalorizarea leului si incepem, incet-incet, sa ne obisnuim cu altceva, adica cu un nou palier al leului. Un palier mult diferit de sfarsitul anului trecut.

Iata cum, aproape pe nesimtite si fara ca noi cetatenii sa putem face mare lucru, cursul de schimb s-a mutat pe un alt culoar de evolutie. Cu alte cuvinte, Romania a facut ceea ce nu poate face Grecia. Adica, si-a devalorizat moneda locala in raport cu euro, fapt care in Grecia nu se poate intampla din simplul motiv ca Grecia este in zona euro. In termenii economistilor, Romania a castigat competitivitate. O competitivitate pe care multe tari europene si-o doresc. Criza a adus in discutie tot mai mult cuvantul competitivitate constatandu-se diferenta care exista intre flancul nordic si cel sudic. S-au facut multe analize pe tema diferentelor de performante economice intre statele Uniunii Europene.

Analizele sunt corecte, dar ele iau in calcul diferentele de dezvoltare ale economiilor europene. Sa nu uitam ca Europa unita si-a propus sa reduca diferentele de dezvoltare si sa reduca decalajele de dezvoltare. Criza a scos in evidenta mai acut diferentele si deosebirile din Europa si a uitat de o parte din valorile comune.

Marile state si marile economii au abdicat primele de la regulile europene, iar raspunsul a fost previzibil. Daca Germania si Franta au incalcat Tratatul de la Maastricht, de ce nu ar face acest lucru si Grecia, Italia sau Spania?

Devalorizarea leului prieste exportului

Devalorizarea leului in raport cu euro au facut ca produsele romanesti exportate sa poata deveni mai competitive in raport cu concurenta prin pret. Adica, la 100 de euro exportati, o companie romaneasca incaseaza acum 450 lei si nu 410 lei, atat cat primea in urma cu cinci-sase luni. Astfel, exportatorul are acum posibilitatea sa scada usor pretul produsului pe pietele europene, adica sa aiba un atuu in fata concurentilor. Desigur, scaderea pretului se face in felul acesta doar pe baze strict monetare. In esenta, in compania exportatoare nu s-a intamplat nimic pentru reducerea pretului marfii. Doar prin mecanismul cursului de schimb, exportatorul castiga acum mai multi bani, in lei, decat in urma cu o jumatate de an.

Ce face cu banii castigati in plus - ii pastreaza ca profit, ii investeste, reduce pretul pentru a-si consolida piata, ii utilizeaza pentru a mari salariile diminuate de scaderea leului - este decizia fiecarui intreprinzator care poate avea in vedere propriile interese, dar si situatia din pietele pe care activeaza.

Desigur, devalorizarea cursului de schimb aduce un avantaj pentru exportatori in dpecial in situatia in care acestia nu sunt importatori de produse semifabricate si materii prime. Altfel, castigul, ca exportator, obtinut din devalorizarea monedei locale, se anuleaza prin cresterea pretului produselor importate. In Romania, prin structura economiei, multi dintre exportatori sunt si mari importatori. Lohnul industrial se bazeaza in continuare pe o puternica dependenta a exportatorilor de produse importate.

Dar, de ce sunt importanti exportatorii in contextul devalorizarii monedei locale? Pentru ca aceste companii sunt cele care pun umarul la echilibrarea cursului de schimb, in sensul ca ele aduc euro in tara, bani care echilibreaza fluxurile financiare si contribuie la intarirea leului sau, in orice caz, la oprirea devalorizarii monedei locale.

Desigur, nu doar exportatorii sunt cei care conteaza in fluxurile financiare. Investitiile straine, directe sau in actiuni, aduc si ele valuta in tara. Fluxurile speculative, atat de hulite, sunt si ele o realitate a economiei. Cu atat mai mult cu cat economia Romaniei este deschisa, o economie care a liberalizat contul de capital. Adica, banii pot circula liber.

Exporturile au scazut in 2012

Se poate observa ca intrarile de valuta au scazut in ultima perioada. Exporturile au scazut anul acesta (absenta unui mare exportator, Nokia, se face simtita si nu a putut fi compensata de alte companii sau alte domenii), investitiile straine directe au scazut dramatic (din motive legate si de problemele companiilor si ale economiilor europene), privatizarile au lipsit (nu este in mod fatal un lucru rau, dar in materie de intrari de valuta situatia nu se poate compara cu perioada 2003-2007), iar fluxurile specualtive au fost si ele mai reduse. De asemenea, intrarile de valuta de la rezidentii romani in strainatate au scazut semnificativ din motive legate de problemele care exista pe piata muncii in Europa.

Iesirile de capital

Trebuie sa privim, de asemenea, si capitolul de iesiri de capital, pentru a avea o imagine a cursului de schimb. In anii de crestere economica, bancile si companiile, au acordat masiv imprumuturi intra-companii. Era mai ieftin si erau bani care finantau cresterea. Acordul de la Viena a blocat partial repatrierea acestor sume de catre banci. Pentru companii evident nu se puteau imagina solutii de acest tip. In ultimele luni, iesirile de capital din Romania au contat in ecuatia devalorizarii leului. Tolerate de Banca Nationala, bancile locale au transferat bani catre bancile-mama. Creditarea nu a facut pasi importanti in Romania (ca de altfel, nici in Europa), iar banca centrala a Austriei a limitat creditarea la un procentaj din resursele atrase. In acelasi timp, fluxurile speculative s-au rarit.

Un fenomen normal daca avem in vedere situatia financiara internatonala. De aceea, daca facem raportul dintre intrarile si iesirile de valuta din tara, tendinta de scadere a monedei natioonale este fireasca. In aceasta ecuatie, intra evident si politica Bancii Nationale, respectiv masura in care banca centrala poate apara un anumit nivel al cursului de schimb.

Cresterea euro exaspereaza clientii bancilor, care au credite

Cresterea competitivitatii economiei romanesti are insa si reversul medaliei in tara. Cresterea euro ii aduce la exasperare pe clientii bancilor care au credite in moneda europeana, bancile, la randul lor, acumuleaza tot mai multe credite neperformante, iar salariile romanilor, raportate la euro, scad (acest lucru este insa un atuu pentru potentialii investitori). Intr-o economie puternic dependenta de euro, in care de la factura telefonica la pretul caselor sau rambursarea creditelor, multe preturi si tarife depind in continuare de moneda euro. Cresterea euro inseamna scaderea puterii de cumparare si implicit o scadere a nivelului de trai.

Ce poate face simplu cetatean pentru a sustine leul? Multe parghii nu are la indemana. In calitate de consumator ar trebui sa aiba reactia multor europeni: sa cumpere produse fabricate in tara sa. In felul acesta, poate influenta, cu micile sale puteri, fluxul de importuri si implicit cursul de schimb. Nu suna deloc european. Este o mentalitate impotriva pietei unice europene. Dar, inainte de toate, Europa trebuie sa demonstreze ca prevaleaza solidaritatea. In lipsa ei, in Europa se va aplica principiul "scapa cine poate".

#curs valutar leu euro, #crestere euro, #depreciere curs valutar , #Editorial