Drumul de la "am gresit!" la "am mintit!"

Nemultumirile sociale i-ar putea determina pe politicienii romani sa-si recunoasca pacatele din campania electorala de anul trecut.

In urma cu trei ani, premierul de atunci al Ungariei, Ferenc Gyurcsany, afirma raspicat: “Am mintit poporul! Am mintit de dimineata pana seara”.  Se referea la promisiunile din campania electorala din anul 2005, dar si la declaratiile privind situatia economica a tarii.

Ungurii avusesera parte, in campania electorala, de cele mai darnice promisiuni: salarii mai mari, pensii mai mari si o protectie sociala mai pronuntata. Partial, toate aceste masuri au si fost aplicate de guvernul maghiar. Numai ca a venit momentul acelei declaratii socante a premierului socialist Gyurcsany.

Ce a urmat, stim cu totii. Budapesta a avut parte de proteste de strada, a luat foc (la propriu), cerandu-se demisia guvernului socialist care, insa, nu a cedat. Daca nu a cedat presiunii strazii, guvernul maghiar a primit lovitura de gratie in momentul in care criza mondiala s-a suprapus cu greselile economice ale guvernarii socialiste.

De aici pana la falimentul statului maghiar nu a mai fost decat un pas, evitat la sfarsitul anului trecut cand Ungaria a incheiat cu FMI un acord de imprumut in valoare de 20 miliarde de euro. Abia anul acesta, la sfarsitul lunii aprilie, premierul socialist a demisionat.

In Romania, presedintele Traian Basescu a facut primul pas. Domnia-sa a recunoscut, luni, 4 mai, ca a gresit atunci cand a promulgat legea de crestere a salariilor in invatamant. Este posibil sa se treaca si la al doilea nivel: reprezentantii clasei politice romanesti aflata la putere sa recunoasca faptul ca, in campania electorala de anul trecut, au mintit poporul.

In toamna anului trecut, minciuna a alergat din partid in partid. Cei aflati astazi la putere nu s-au sfiit sa faca, atunci, o serie intreaga de promisiuni: cresterea salariilor, marirea pensiilor, majorarea fondurilor alocate protectiei sociale, marirea subventiilor in agricultura, plata a 20.000 euro pentru romanii care se intorc in tara s.a.m.d.

Scuza invocata astazi, ca nu era cunoscut impactul crizei asupra economiei romanesti, nu este credibila. Inca din a doua jumatate a anului trecut, economia mondiala dadea semne vizibile de criza. In octombrie si noiembrie 2008 criza era deja instalata, iar politicienii romani fie mint ca nu au stiut, fie sufera de lipsa crasa de profesionalism.

Un singur partid important s-a abtinut de la promisiuni electorale desantate, PNL. Dar guvernul Tariceanu a avut doua greseli capitale: a crescut substantial cheltuielile bugetare si, in anul 2008, nu a tinut sub control deficitul bugetar, intr-un moment delicat pentru economia romaneasca.

Actuala alianta are, insa, o serie de “pacate originare”: promisiunile din campania electorala. Stigmatul lor nu va fi uitat prea curand. Se poate spune chiar ca promisiunile electorale au fost un mod de a frauda alegerile. Daca aceasta formulare poate parea excesiva, exista insa efectele clare ale “pacatelor originare” electorale: grevele care se anunta pentru lunile mai si iunie.

Profesorii vor respectarea legii care le ofera salarii mai mari, magistratii protesteaza, iar functionarii publici contesta inghetarea salariilor. Si, atunci, logic, in pasul urmator politicienii vor trebui sa recunoasca faptul ca au mintit in campania electorala.

Nu stim daca se va ajunge pana aici, dar evolutia ingrijoratoare a tensiunilor sociale sau dificultatile bugetare majore ar putea sa-i determine pe cei aflati la putere sa-si reconsidere radical pozitia din campania electorala.

De altfel, in functie de evolutia economiei, se poate lua in calcul un spectru foarte larg de schimbari politice: de la remanierea guvernamentala la schimbari majore in interiorul guvernului (inclusiv, sacrificarea primului ministru), de la un guvern de uniune nationala pana la alegeri anticipate. Totul depinde de amploarea protestelor sindicale si de evolutia indicatorilor economiei romanesti.

Nu este vorba despre obsesia schimbarilor politice, dar este posibil ca scaderile din economie sa atraga dupa sine ajustari in zona politica.

Un motor important pentru viitoarele greve este nu doar criza economica, ci si o criza de incredere in actualul guvern. Acest lucru vine din faptul ca guvernul Boc a ratat aproape toate tintele pe care si le propusese la instalare.

Nu a reusit sa introduca un plan anticriza, ceea ce nemultumeste profund mediul de afaceri, nu reuseste sa tina sub control principalii indicatori bugetari, ceea ce nemultumeste profund sindicatele si salariatii din aparatul bugetar care vad cum se spulbera promisiunile legate de majorarile salariale sau de pensii. Mai mult, guvernul a trecut la politizarea pe fata a structurilor din teritoriu.    

Am facut o incursiune in domeniul politic pentru ca de aici pot veni schimbari ale societatii romanesti. Zona economica este acum aproape captiva unei evolutii de criza si unui guvern care se dovedeste incoerent in luarea deciziilor. Bugetul de stat are mari probleme in ceea ce priveste nivelul veniturilor bugetare si in privinta alocarii judicioase a veniturilor catre investitii.

In materie economica s-ar putea face doua lucruri:

1. O schimbare in planul fiscalitatii, in sensul acordarii de facilitati si nu impunerii de constrangeri. Acest lucru inseamna ca ar trebui sa “inghete” cresterea fiscalitatii sau chiar sa fie reduse, gradual, unele taxe, impozite sau contributii sociale. Concret, s-ar putea acorda o serie de facilitati pentru mediul economic: capitalizarea fondurilor de garantare, neimpozitarea profitului reinvestit si, poate, un set de deduceri din impozitul pe venitul global a achizitiei unor bunuri sau servicii de catre persoanele fizice (pentru incurajarea anumitor domenii industriale).

Este clar ca aplicarea unei asemenea politici are si un element de risc, acela ca veniturile bugetare sa scada. Deocamdata, insa, politica fiscala este mai degraba simplista si aplica principiul: crestem impozitele sau contributiile si asteptam sa creasca si veniturile bugetare.

O ecuatie de trei simpla, prea simpla, care ar putea sa nu functioneze in anii de criza. Asadar, este nevoie de curaj politic pentru abordarea unei astfel de viziuni fiscale, care ar putea sa nu implice, obligatoriu, si o reducere a veniturilor pe termen scurt.

2. Este nevoie de prioritati si de proiecte. Aceste cuvinte, din limba de lemn, pot fi traduse in elemente concrete. Prioritatile ar trebui sa numeasca domeniile care trebuie sa aiba intaietate la finantare in perioada de criza. Iar proiectele ar trebui sa defineasca concret zonele de alocare investitionala.

Prioritatile pot fi alese intre agricultura, transporturi, constructii, dezvoltare regionala, sanatate sau invatamant. Prioritatile nu ar desemna castigatorii crizei, ci ar defini zonele care nu vor fi atinse de taierea alocarilor pentru investitii.

In ultima instanta, prioritatile s-ar materializa in stabilirea unor proiecte concrete care sa aduca efecte de antrenare in economie (locuri de munca, cheltuieli cu tehnologia, impact pe orizontala si mai multe venituri la buget).

Lista concreta a proiectelor ar trebui sa fie agreata si de sindicate, conducand la o pace sociala bazata pe definirea unor investitii generatoare de locuri de munca si nu pe vorbe lipsite de continut. In felul acesta, sindicatele ar trebui sa fie gata sa accepte sacrificiile salariale in numele crearii de locuri de munca si al dezvoltarii economice.  

Si, atunci, ne intoarcem la politica. Guvernul Boc s-a pierdut, pana acum, in amanunte. A luat un lung sir de decizii, dand senzatia unei bajbaieli continue. Premierul Emil Boc este departe de a fi rau intentionat, dar felul in care lucreaza da senzatia ca se lasa condus de ministrii sai, sau, uneori, de agenda publica, si uita de coerenta unor masuri importante pentru economie.

Pana acum, s-au consumat multe energii si mult timp pentru cauze care vizau mai degraba exceptiile si nu regulile din economie: salariile cumulate cu pensia, pensiile exagerate, taierea unor salarii prea mari in agentiile guvernamentale sau in unele companii cu capital de stat. Cel mai bun exemplu in acest sens este ca aplicarea acestor masuri nu a condus la o eficientizare a cheltuielilor bugetare.

Guvernul Boc ar trebui sa defineasca tintele cu adevarat importante pentru economie, iar premierul ar trebui sa le dea sarcini clare ministrilor sai, a caror rezolvare sa fie urmarita periodic. Daca nu va face acest lucru, risca sa fie aruncat din barca guvernarii de valurile crizei sau ale nemultumirilor sociale.

 

Intra pe Biztube, primul video-portal de business din Romania, ce reuneste interviuri de marca cu greii din lumea afacerilor si stiri economice de ultima ora.