Cele 10 pacate ale soferilor

Vineri, 24 Iulie 2009, ora 13:55
7228 citiri
Cele 10 pacate ale soferilor

Jungla de pe drumurile Romaniei este chiar mai ingrijoratoare decat accidentele rutiere despre care auzim aproape zilnic. Legea junglei aduce un semn de intrebare asupra modului in care functioneaza astazi democratia romaneasca.

VEZI SPOTUL CAMPANIEI "PARBRIZUL NU DESPARTE DOUA LUMI. VREM SOFERI CIVILIZATI!"

Rand pe rand, reperele civilizatiei au cazut sau au fost aruncate in derizoriu. Strada a dat cu tifla democratiei.

Daca in intreprinderi sau in institutii de stat, in familie sau in biserica, in banci sau in magazine regulile de functionare ale societatii si cele ale bunului simt se respecta, macar in parte, in strada democratia isi arata chipul had.

Chipul libertatilor neintelese. Strada este spatiul tuturor posibilitatilor si al tuturor libertatilor neingaduite in zonele in care regulile mai functioneaza, chiar si in parte.

Strada anonimeaza. Soferii ajung sa se simta in masina lor in spatiul libertatii absolute, chiar daca parbrizul este transparent, iar numarul de inmatriculare se afla agatat de masina. In ultimii ani, regulile stricte din strada au fost inlocuite cu aleatoriul.

Si asa s-a ajuns ca regulile sa fie facute chiar de soferi: “eu sunt cel mai grabit”, “eu sunt cel mai tare”, “eu sunt cel mai smecher”. In strada, la soferi, pacatele societatii romanesti se vad cel mai limpede. Si sunt cel putin 10 pacate. 

1.Trecerea de pietoni. A traversa strada prin locurile marcate a devenit deja o adevarata aventura emotionala. Asupra ta se reped, cu viteza, macar doua masini pe cele doua benzi ale strazii. Nici una nu da semne ca ar reduce viteza in acel interval de siguranta sau de bun simt, incat, de cele mai multe ori, nu poti sa stii, ca simplu trecator, daca vor incetini sau nu. Asa cum nu stii daca, o data scapat de masina de pe prima banda, nu vei fi acrosat de cea de pe banda a doua.

Nu stii daca soferul te-a vazut sau nu, nu stii daca sa inaintezi sau nu. Pentru ca tu, pieton, nu vezi decat doi-trei bolizi care vin amenintator catre tine, fara sa incetineasca, fara sa franeze, fara sa… Pentru ca ei, soferii, nu pot gresi niciodata.

Ei tocmai au iesit dintr-o zona aglomerata, se grabesc, calca pedala, sunt meseriasi ai volanului, nu pot gresi niciodata si deja au calculat, in cap, ca intr-un computer ultraperformant care lucreaza in timp real, momentul in care vor ajunge la jumatate de metru de trecerea de pietoni, viteza cu care traverseaza fraierul.

Din calculul lui rezulta ca n-are sens sa incetineasca pana la limita de siguranta, caci de cea a bunului simt nu poate fi vorba. Si, astfel, totul iese bine: masina trece, in viteza, la cativa centimetri de pietonul care traverseaza.

Pusti fiind, impreuna cu un grup de prieteni, am traversat, nestiind regulile, cu piciorul, o partie de schi. Eram un mic grup de intrusi. Ca sa ne pedepseasca si sa ne invete minte sa nu mai facem asta, schiorii s-au napustit asupra noastra in mare viteza.

Era ca si cum ne-ar fi atacat la baioneta sau ca si cum niste bolovani uriasi s-ar fi pravalit catre noi. Evident, schiorii ne-au evitat, dar acea senzatie a pericolului mi-a ramas si acum in minte. De multe ori, atunci cand traversez un bulevard aglomerat printr-un loc marcat cu trecere de pietoni retraiesc acel sentiment de pe partia de schi.

2. Claxonul de la semafor. O coada de masini in asteptare la semafor. Verde. Un claxon strident. “Eu ma grabesc, astia dorm la volan” sau “am dreptul sa trec si astia imi stau in cale”. Schizofrenicul claxon de la semafor nu tine cont de masinile din fata, de inertie (demarajul trebuie sa fie rapid si la timp), de posibila oboseala a partenerilor de drum sau de regulile bunului simt.

Claxonul de la semafor este urletul strident care ordona “plecati acum”, este comanda imperativa a sefului turmei, este frustrarea subalternului neinteles de sef si a sefului pe care nu-l asculta subordonatii.

Claxonul de la semafor este disperarea noastra profesionala sau personala, proiectata in spatiul public, spatiul libertatii absolute, este prostia in stare pura sau nesimtirea aflata intr-un loc in care nu poate fi amendata nici legal, nici moral. 

3. Muzica. Indiferent de gen, muzica ar trebui ascultata doar de cei aflati in masina si nu de toata strada. Ne-am intrebat cum se simt vibratiile boxelor in masina, daca ele fac sa tremure asfaltul trotuarului sau portiera unei masini aflate la cativa zeci de metri de locul faptei. Privirile indreptate catre tine, soferule cu muzica data la maximum, nu sunt nici de invidie, nici de admiratie. Invata sa intelegi sagetile care ti se arunca din priviri. Ele baleiaza intre reprosul mut si injuratura spusa sec in gand. 

4. Tinuta. Tot mai des, vara, vedem in masini barbati dezbracati pana la brau sau persoane care stau in dreapta soferului, descaltate, cu picioarele pe bord. Un peisaj sinistru prin lipsa de respect fata de ceilalti participanti la trafic.

Masina este un spatiu personal, in care ma pot simti relaxat, o zona de “proprietate privata”, in masina sunt doar eu si prietenii mei si aici putem sta cum vrem. Masina este, intr-adevar, un spatiu privat. Din pacate, insa, parbrizul si geamurile laterale sunt transparente.

Din acest punct de vedere, masina devine un spatiu deschis ochiului public. Care si-ar dori sa regaseasca in spatiul privat o urma de bun simt.    

5. Scrumiera si semintele. Asa cum sunt lasate resturile in spatiul public dupa ce au facut un gratar, asa cum se arunca sticlele de plastic pe malul raului sau la marginea orasului, tot asa, la semafor, se goleste scrumiera si se arunca cojile de seminte.

Spatiul din afara proprietatii mele nu conteaza, nu este important. Sunt noile dimensiuni in care traim: in afara si inauntrul proprietatii pe care fiecare o detine. Iar lucrurile se rezolva simplu: nu conteaza gunoiul daca este in afara proprietatii pe care o detin. Masina este a mea, strada este a voastra.

6. Bata si pistolul. Violenta in trafic a plecat de la degetul mijlociu aratat unui sofer, a trecut prin geamul deschis in graba si aruncatul unei vorbe de dulce si a ajuns, la un moment dat, la bata tinuta cu sfintenie intre scaunele din fata sau in portbagaj.

Astazi, tot mai adesea incepem sa constatam utilizarea pistolului cu bile. Violenta este tot mai prezenta in trafic, pe masura ce politetea si bunul simt pierd tot mai mult teren.    

7. Masina scumpa. Aberatia economica pe care o practica romanii este achizitia de masini de lux, mult peste standardul de viata. Exemplele sunt deja clasice: 1. cumpararea unei masini care costa cam tot atat cat apartamentul dintr-un cartier muncitoresc (masina care este parcata, evident, pe trotuarul din fata blocului); 2. cheltuirea tuturor economiilor familiei pentru cumpararea unei masini de lux.

O masina nu este o investitie, ci o cheltuiala (cu exceptia, evident, a situatiei in care automobilul respectiv este utilizat pentru o activitate productiva), iar risipirea economiilor, sa spunem de 40.000 de euro, pentru o masina este cea mai neinspirata optiune.

Evident, masina este un bun indicator al statutului social, dar a folosi doar acest argument, fara o sustinere financiara solida, nu se numeste statut social, ci fudulie sora cu prostia.

8. Viteza. Viteza este principala cauza a accidentelor. Asa spun statisticile, asta vedem si pe soselele tarii. Fara comentarii.

9. Traseele interzise (trotuarele, plajele, muntii). Masinile sunt peste tot: merg incet sau iute-agresiv, chiar claxonand, pe trotuare in cautarea unui loc de parcare sau a unei scurtaturi, sunt pe plaje, ignorand barierele si semnele care arata ca este interzis accesul autovehiculelor, sunt parcate in cele mai interzise zone, sunt in creierii muntilor, acolo unde turistii merg sa caute o gura de aer curat si sunt in paduri, cu portbagajele pline cu ustensile pentru pregatit gratarul.

Masina face parte din viata noastra si farmecul ei este de a-l duce pe proprietar in zonele interzise.

10. Traficul de influenta. Ai trecut pe culoarea rosie a semaforului, ti-ai pierdut carnetul, ai avut un accident minor sau mai grav, ai primit o amenda, ti s-a suspendat carnetul de conducere. Se poate rezolva.

Totul este sa stii un politist, un magistrat, un parlamentar, un politician, un functionar de rang inalt, sa ai bani sau sa ai un prieten care sa aiba una dintre calitatile de mai sus. Si asa, la bariera legii raman numai boii; cainii trec pe sub ea, iar baietii isteti o ocolesc.

Aceasta este atmosfera pe strazile din Romania. Din nefericire, unele din pacatele soferilor sunt inhibate doar de prezenta unui politist sau a unei masini de politie. Ceea ce imi spune ca, pe strada, libertatea ramane un cuvant neinteles. Imi este teama ca, pe strada, democratia mai poate trai, din pacate, doar cu ajutorul fortelor de ordine.

Radu Scarlat (Bento) la Quarterly Report 3: ”Rezultatele din 2023 au fost un record pentru noi”
Radu Scarlat (Bento) la Quarterly Report 3: ”Rezultatele din 2023 au fost un record pentru noi”
Radu Scarlat, Director General & Președinte al Consiliului de Administrație Bento, a participat la cea de-a treia ediție a Quarterly Report, din 6 martie, eveniment marca Ziare.com, alături de...
Investiții inteligente în mobilierul pentru camera copilului
Investiții inteligente în mobilierul pentru camera copilului
Când vine vorba de amenajarea camerei copilului tău, fiecare piesă de mobilier pe care o alegi joacă un rol crucial în crearea unui spațiu atât funcțional, cât și primitor. Mai mult...
#auto, #claxoane, #drumuri, #masina, #scumpa, #semafor, #soferi, #viteza , #Editorial