Boc risca sa piarda si ultimul tren

Adio, crestere economica! De-acum este sigur ca Romania nu va avea crestere economica, in acest an, ci scadere. Cifra nu o putem decat estima, deocamdata, si va fi intre -1%, nivel avansat de ministrul finantelor Gheorghe Pogea, si -4%, procentaj vehiculat de surse apropiate negociatorilor cu expertii FMI.

Din acest punct de vedere, economia romaneasca isi schimba complet datele problemei. Anul 1999 a fost ultimul in care Romania a avut scadere economica, ceea ce inseamna ca vom inchide un cerc virtuos de noua ani de crestere.

Dincolo insa de indicatorii macroeconomici, recesiunea va avea implicatii majore in toate zonele economiei romanesti, ba chiar in viata de zi cu zi. Salariile si nivelul de trai, volumul vanzarilor companiilor, nivelul creditarii, rata creditelor nerambursate, impredictibilitatea cursului de schimb leu/euro, toate acestea vor fi afectate intr-o proportie mai mica sau mai mare.

Recesiunea nu inseamna altceva decat o scadere a productiei de bunuri si servicii la nivelul intregii economii si, implicit, un declin in majoritatea sectoarelor economice. In acest context, companiile, cu o piata de desfacere din ce in ce mai restransa atat pe plan intern, cat si extern, vor trece la restructurarea activitatii, daca nu au facut-o deja.

Multi romani vor deveni someri, altora li se vor reduce veniturile, iar cei mai multi se vor confrunta cu o scadere a puterii de cumparare.

In acest moment, este mai mult ca sigur ca Romania va apela la un imprumut de la Fondul Monetar International (FMI) plus Uniunea Europeana (UE), ceea ce inseamna ca economia va fi in cea mai delicata situatie: recesiune plus restrictii impuse de un acord de imprumut.

Exact acestea au fost si coordonatele dupa care a evoluat economia romaneasca in perioada 1996 - 2000 si, din acest punct de vedere, exista o serie intreaga de similitudini.
Se pot intui impunerile pe care le va aduce noul acord cu FMI. Ele vor fi, in esenta, asemanatoare cu cele din anii ’90: disciplina financiara si reducerea cheltuielilor bugetare. 

Disciplina financiara. In anii ’90, a avut loc o restructurare masiva a sectorului de stat, incepand cu industria mineritului si continuand cu intreprinderi care produceau pierderi. Liste intregi cu companii care trebuiau restructurate, inchise sau privatizate au isterizat societatea romaneasca, sindicatele reactionand, adeseori, vehement, in strada.

Astazi, sectorul de stat este mult mai putin prezent in economia romaneasca, iar eficientizarea lui se limiteaza, deocamdata, la incercarile de reducere a cheltuielilor din sectorul bugetar. Si acum, ca si atunci, sindicatele riposteaza, cum, de fapt, era de asteptat.

In anii ’90, acordul cu FMI a impus si reducerea subventiilor bugetare. Subventiile erau prezente in multe zone ale economiei romanesti: energie electrica si termica, agricultura si industria alimentara, minerit, transporturi.

Daca nu erau subventii directe de la buget, atunci unele companii beneficiau de avantaje indirecte precum tolerarea intarzierilor sine die la plata impozitelor si taxelor catre bugetul de stat sau a contributiilor catre bugetul asigurarilor sociale. Era, in special, situatia companiilor cu capital de stat din industria siderurgica si metalurgica sau din cea constructoare de masini.

In fine, au existat creditele cu dobanda subventionata sau cele “putrede”, adica imprumuturile care nu au mai fost rambursate niciodata de companiile care le primisera. In aceasta situatie s-au aflat, in special, companii din sectorul agricol, din industria alimentara si industria petrolului.

Asadar, in anii ’90, acordurile cu FMI si Banca Mondiala au condus, este adevarat cu eforturi economice substantiale (scadere economica, privatizarea sau lichidarea unor companii sau banci, violente proteste sindicale, plata unor salarii compensatorii), la o eficientizare a economiei romanesti.

Astazi, acordul de imprumut cu FMI+UE va cere din nou disciplina financiara. Acum, insa, lucrurile sunt, in aparenta, mai simple. Datornicii la bugetul de stat sunt mai putini, dar Minsterul Finantelor si cel al Muncii vor trebui sa faca presiuni pentru achitarea la zi a obligatiilor bugetare si, in acelasi timp, sa ia masuri ferme pentru a descuraja aparitia altor datornici.

Companiile de stat (in continuare, societatile din industria miniera si cele din domeniul transportului feroviar) sunt cei mai mari datornici la bugetul general al statului. In acelasi timp, exista o presiune care vine dinspre sectorul privat, in special de la IMM-uri, care cer tot mai hotarat o reesalonare a platilor catre stat.

Dar exista si pericolul ca tot mai multe firme private sa intarzie platile catre buget, pentru ca, in ultima instanta, acesta este un mod de a se apara al economiei private in fata vicisitudinilor din economie. Mai mult ca sigur, insa, ca acordul cu FMI va descuraja acordarea de facilitati la plata obligatiilor bugetare, ba chiar va impune respectarea cu rigurozitate a termenelor de plata.

Reducerea cheltuielilor bugetare. In anii ’90, disciplina bugetara a constat (asa cum aratam mai sus) in eforturi de reducere a subventiilor in paralel cu cresterea incasarilor la buget.

Astazi, lucrurile sunt diferite. Marea problema este de a tine sub control cheltuielile bugetare, in special cresterile salariale cu care este asaltat guvernul. De asemenea, guvernul incearca o reducere a ceea ce Emil Boc numeste “obezitatea aparatului administrativ”.

Un aspect sensibil al viitorului acord cu FMI va fi capitolul subventii bugetare. In acest moment, bugetul acorda o serie intreaga de subventii directe sau mascate prin transferuri de fonduri. Este vorba despre subventii pentru agricultura, pentru companii nationale, pentru administratiile locale. Restrictiile bugetare impuse de acordul cu FMI vor trebui sa duca la o reducere a unor alocatii bugetare.

Pericolul este ca guvernul sa taie o serie de subventii destinate unor sectoare importante din economia romaneasca. Este vorba, spre exemplu, de subventiile notificate Comisiei Europene dedicate producatorilor agricoli, cum ar fi ajutorul de minimis, ajutorul pentru constituirea grupurilor de producatori, subventia pentru motorina folosita la lucrarile agricole sau platile pe cap de animal.

Ar fi o eroare ca, din cauza acordului cu FMI, guvernul sa taie exact subventiile care ajuta productia interna. Singura solutie, in aceste conditii, este aceea a negocierii unui deficit bugetar rezonabil care sa asigure si sursele bugetare de dezvoltare a economiei romanesti.

Din pacate, criza economica si acest program de austeritate vin intr-un moment complicat al societatii romanesti. Chiar daca economia a cunoscut o crestere economica in ultimii noua ani, Romania este abia la jumatatea veniturilor salariale fata de media UE si tot la acest nivel in ceea ce priveste nivelul de trai.

De aceea, guvernul se afla, deja, intr-un cerc vicios: salariatii bugetari si pensionarii fac presiuni pentru cresterea venirurilor, in timp ce criza si acordul de imprumut cu FMI obliga guvernul sa tina sub control cheltuielile bugetare. 

Sau, mai degraba, este vorba despre un “triunghi vicios”: “Cat sa aloci cheltuielilor sociale?”, “Cat sa aloci pentru cheltuieli cu salariile bugetarilor?” si “Cat sa subventionezi companiile si producatorii?"

De asemenea, situatia speciala a acestui an este data si de faptul ca administratiile locale si companiile sunt in plin proces de implementare a standardelor impuse de aderarea Romaniei la UE. Este vorba, printre altele, de indeplinirea standardelor de mediu pentru care s-a obtinut o derogare limitata a aplicarii lor in cadrul negocierilor de pre-aderare.

Spre exemplu, recent, Ministerul Mediului a anuntat ca mai multe autoritati locale nu au indeplinit standardele europene privind managementul deseurilor, ceea ce va atrage, in cazul in care nu se va putea negocia o prelungire a termenului de aplicare - fapt, de altfel, putin probabil- plata unor amenzi substantiale.

Cum se poate depasi recesiunea, chiar si in conditiile unui acord cu FMI? Prin investitii. Dar guvernul a cheltuit pana acum mult timp si energie, in special catre doua directii: reducerea cheltuielilor bugetare si negocierile cu FMI. Incercarile de reducere a cheltuielior bugetare s-au facut mai mult printr-un soi de razboi de guerrilla cu sindicatele sau, uneori, chiar cu societatea civila.

Taierea sporurilor, interdictia cumului de salarii cu pensii pentru functionarii de stat sau reducerea functionarilor aparatului central cu o cincime au consumat timp si eforturi sterile. Ar fi fost mai logic sa se promoveze o legislatie unitara privind salariile si o alta privind pensiile. Asa, insa, guvernul nu a facut decat sa intre in dispute cu sindicatele.

Din pacate, guvernul a ignorat complet economia reala, nefacand aproape nimic in ceea ce priveste programul anticriza si programele de investitii. Chiar daca bugetul de stat prevede investitii in valoare de zece miliarde euro, in acest domeniu nu se intampla nimic.

La Ministerul Transporturilor guvernarea a inceput cu demiteri spectaculoase. Acest lucru nu a ajutat prea mult derularea proiectelor de investitii. Ba, dimpotriva. Ministrul Radu Berceanu sustine, absolut paradoxal, ca nu sunt suficiente fonduri pentru investitii.

Sunt insa neclare cateva lucruri: cate miliarde sunt alocate prin buget pentru investitii in infrastructura?, ce se intampla cu proiectele guvernului Tariceanu?, de ce nu sunt continuate, din ambitie politica sau din incompetenta? Cert este ca investitiile in infrastructura rutiera sau feroviara sunt egale cu zero.

In domeniul agricol, actuala guvernare a facut promisiuni desantate. In campania electorala, PSD a promis, printre altele, ca platile la hectar se vor face, cu prioritate, in primele luni ale anului.

Dupa doua luni si jumatate, platile directe nu au demarat, iar ministrul agriculturii a demis 40 de directori ai Agentiei de Plati in Agricultura (APIA). Sunt insa putine sanse ca demiterile directorilor sa duca si la functionarea mai buna a sistemului.

Dezvoltarea regionala nu a produs nici un program de investitii, cu o singura exceptie: micul proiect privind reabilitarea termica a locuintelor.

In domeniul energetic, ministrul Adriean Videanu si-a propus ca pana in data de 19 martie a.c. sa prezinte un plan de restructurare a companiilor din domeniul energetic. 19 martie a trecut si nu avem nici o veste despre acest plan, iar in lipsa lui orice proiect de investitii nu poate sa fie decat blocat.

Capitalizarea CEC Eximbank nu s-a facut, iar legislatia privind neimpozitarea profitului reinvestit ramane, in continuare, doar o promisiune. Ministerul pentru IMM a anuntat ca va infiinta fondul de contragarantare, dar si pentru acest proiect lipsesc legislatia si banii.

In ceea ce priveste fondurile europene, premierul Boc a anuntat ca va avea intalniri saptamanale pe aceasta tema. Pana acum, nu este vizibil nici un rezultat practic si, daca lucrurile vor merge in acest ritm, este posibil ca si anul acesta sa fie pierdut din punctul de vedere al atragerii de fonduri structurale.

S-ar putea spune ca este prea devreme pentru a judeca guvernul Boc. Din pacate, insa, datele din economie sunt ingrijoratoare. Industria, retailul, vanzarile de automobile, exporturile si importurile scad, salariile si creditarea sunt blocate. De aceea, chiar si o saptamana este o intarziere prea mare pentru luarea unor decizii care sa miste economia.

Guvernantii pare ca sunt depasiti de administrarea economiei si, in plus, se pierd intre impartirea functiilor pe criterii politice si pregatirea viitoarelor metode prin care sa imparta banii publici in interese personale.

In tot acest timp, economia romaneasca da piept cu “noua lume” din economia mondiala, iar Boc risca sa piarda si ultimul tren pentru Romania, in absenta demararii investitiilor in domeniile care ar putea sa reduca efectele recesiunii.

Analiza de Constantin Rudnitchi  

Un director al FMI transmite că nu există riscul unei recesiuni globale. "În acest moment, va fi nevoie de mult pentru a deraia această economie"

Unul dintre cei mai importanţi economişti ai Fondului Monetar Internaţional a semnalat un risc redus de recesiune globală, în ciuda zgomotelor continue de incertitudine geopolitică,...