Boc pune birul pe micii intreprinzatori

Guvernul Boc porneste de la un calcul gresit: asteptam crestere economica, marim fiscalitatea. In aceasta logica, este posibil sa avem “victime” printre intreprinzatori si incasari mai mici la buget.

Una dintre marile erori pe care le comite guvernul Boc este semnalul permanent de schimbare pe care il da in domeniul fiscalitatii. Niciodata, din anii 2002-2004, miscarile in domeniul fiscalitatii nu au fost atat de imprevizibile, iar deciziile anuntate nu sunt mai confuze.

Introducerea cotei unice, in anul 2005, si impozitarea cu 3% pe veniturile microintreprinderilor au adus linistea in zona fiscalitatii. Evident, a fost vorba despre o liniste la nivelul contribuabililor, mari sau mici, in sensul ca acestia au capatat ceea ce se numeste predictibilitate in domeniul impozitarii veniturilor.

Chiar daca impozitarea unica nu a fost atat de unica, pentru ca, de exemplu, impozitarea castigurilor de pe piata de capital si a castigurilor din cresterea pietei imobiliare nu au fost incluse in impozitarea cu cota unica, introducerea acestui impozit a adus stabilitate si echilibru pentru marile companii.

De asemenea, impozitarea microintreprinderilor cu un procentaj de 3% din venituri a adus un soi de confort fiscal pentru aproximativ 400.000 de companii mici.

La randul lui, Ministerul Finantelor a scapat de zumzetul de nemultumire al acestor sute de mii de contribuabili care, cu timpul, s-au obisnuit cu aceste tipuri de impozitare, cota unica si, respectiv, 3% din venituri. Sa adaugam la acest lucru si mentinerea nivelului taxei pe valoarea adugata la 19%.

Aceasta stabilitate a fost atat in favoarea contribuabililor, cat si in favoarea Ministerului de Finante. Ea a generat un soi de buna intelegere, in sensul corect al termenului, intre fisc si companii.

O intelegere mutuala de care este absoluta nevoie ca un stat sa functioneze.  

Desigur, in spatele acestei linisti, schimbarile fiscale au continuat sa existe, venind, in special, din armonizarea legislatiei romanesti cu cea europeana. Dar in coordonatele ei esentiale, fiscalitatea parea ca a intrat pe un fagas de stabilitate.

Din pacate, anul 2009 a adus un impozit controversat, cel minim, care a reusit “performanta” sa stranga bani la buget chiar si atunci cand companiile nu facut profit. Ba, mai mult decat atat, a impozitat si companiile care nu au facut deloc afaceri.

Iar acest lucru a fost posibil pentru ca anul 2009 a fost anul in care criza a atins multe companii romanesti, dar cu precadere pe cele mici si mijlocii.

Rezultatul impozitului minim s-a vazut.

Sute de mii de companii au fost suspendate, iar zeci de mii de fosti detinatori de firme mici s-au inregistrat ca persoana fizica autorizata. A fost reactia absolut logica a organismului economic brutalizat de o fiscalitate abuziva si inepta.

Asadar, pe langa criza, guvernul Boc a considerat de cuviinta ca in anul 2009 sa loveasca inca o data firmele mici si mijlocii prin impozitul minim.
Nici anul 2010 nu a inceput mai promitator. Prima masura a fost aceea de a transforma impozitul pentru microintreprinderi de la 3% din venituri la 16% din profit. Masura guvernului este o eroare.

Argumente in favoarea ei au fost aduse: cel mai important fiind acela ca impozitarea care se aplica pe cifra de vanzari si nu pe profit este incorecta.

Din punct de vedere teoretic, argumentul sta in picioare. Practic, insa, in Romania, in anul 2010, mentinerea impozitarii veniturilor cu 3% ar fi fost un avantaj pentru micile companii. De ce?

1. Pentru ca firmele se obisnuisera sa calculeze si sa plateasca acest impozit.

2. Pentru ca era un impozit simplu de calculat si simplu de platit. Trecerea la varianta 16% va da batai de cap atat patronilor firmelor, cat si angajatilor contabili care lucreaza pentru microintreprinderi.

Drept urmare, este posibil ca acestia sa ceara o crestere a salariului, ceea ce ar mari costurile micilor companii, deoarece, cu siguranta, li se va cere solutii pentru reducerea bazei de impozitare.

3. Patronii si contabilii se vor stradui sa gaseasca metode de a micsora profitul, pentru ca impozitul platit sa fie mai mic. Si este posibil sa se chinuiasca in zadar. Evident, doar daca firmele in cauza chiar vor reusi sa faca profit in anul 2010.

4. Daca firmele vor avea profit, multe dintre ele vor plati mai mult la buget in varianta 16% decat la aplicarea procentajului de 3%. Nu este exclus sa se trezeasca, la un moment dat, ca lucreaza, de fapt, pentru a produce bani pentru bugetul de stat.

Asadar, se inlocuieste o varianta de impozitare simpla, asimilata deja de companii, cu una costisitoare, mai complicata si, nu in ultimul rand, dezavantajoasa pentru majoritatea companiilor mici si mijlocii.

A fost, de asemennea, reluata ideea stupida ca microintreprinderile sunt folosite, in continuare, ca niste vehicule fiscale prin care cei care au salarii mari scapa de plata unor taxe, impozite sau contributii sociale.

Acest lucru s-a rezolvat, partial, prin faptul ca, prin legislatie, o firma care are activitate de consultanta intr-un procentaj mai mare de 50% din cifra de afaceri este exclusa din categoria microintreprinderilor.

In plus, chiar daca admitem ca firmele mici se folosesc, in continuare, pe scara larga ca niste recipiente in care se varsa salariile mari, sa nu uitam ca, pentru a scoate bani din firma, proprietarul are o serie intreaga de costuri (impozite, taxe, contributii sociale).

Acest mod de plata a salariilor are tot atata treaba cu evaziunea fiscala, cat are si impozitul minim. Adica, deloc. Premierul Boc trebuie sa se lupte cu mica si marea evaziune in alt fel. Folosirea companiilor pentru incasarea salariilor ar putea fi cel mult un mijloc de optimizare fiscala.

Cert este ca, anul acesta, un mic intreprinzator va avea viata grea. Haosul legislativ fiscal si criza le vor da multora batai de cap, daca nu cumva ii vor arunca direct in faliment.

Sa mai dam cateva exemple. Felul in care s-a facut trecerea de la 3% pe venituri la 16% din profit a fost gestionat sub orice critica.

Cu numai trei zile inainte de data aplicarii noii prevederi (1 februarie a.c.), fiscul nu anuntase daca este nevoie ca fiecare reprezentant legal al microintreprinderii sa faca un drum pana la administratia fiscala pentru a depune un formular legal (declaratia 010) prin care sa ceara trecerea la noul sistem de impozitare.

Legea prevedea ca, daca nu se depune acea decalaratie, compania este pasibila de o amenda intre 1.000 si 5.000 lei.

Abia cu o singura zi lucratoare inainte de aplicarea noilor prevederi, fiscul a catadicsit sa dea un comunicat prin care anunta ca trecerea la noul sistem de impozitare se face automat, prin urmare nu mai era necesar ca 400.000 de reprezentanti ai microintreprinderilor sa mearga la administratiile fiscale la care sunt arondati.

Aceasta, dupa ce multi dintre ei, cu siguranta, consumasera deja energie si timp pentru a depune documentele de acum inutile. Dar haosul fiscal nu se opreste aici: nu este clar daca fostele microintreprinderi vor avea nevoie de un consultant fiscal pentru a le aviza declaratia pentru impozitul pe profit. Alti bani, alta distractie.

Este interesant cum s-a ajuns in anul 2010. Daca o firma nu face nici o afacere intr-un trimestru, de exemplu, plateste impozitul minim. Daca o firma obtine profit, acesta va fi taxat cu 16%, adica mai mult decat in urma cu un an.

Finantele trebuie sa primeasca bani. Cu ce pret pentru companii? Guvernului Boc nu-i pasa.

Un alt mare handicap pentru micile companii este situatia din unele judete, in special municipiul Bucuresti, de la Registrul Comertului, acolo unde activitatea este, in continuare, blocata. Astfel, de la inregistrarea unei companii pana la modificarea unor prevederi ale statutului societatii, activitatile la Registrul Comertului tergiverseaza.

Acest lucru impiedica o firma sa faca afaceri. Un exemplu: o firma care doreste sa participe la licitatiile organizate pentru atragerea fondurilor europene poate fi, practic, blocata din motive ce nu tin de mediul de business, ci de birocratia de la Registrul Comertului sau, mai precis, de la Ministerul Justitiei.

Tot incepand cu anul acesta, impozitul pe profit este platit anticipat, iar noua lege a pensiilor prevede ca asociatul unic, cei care lucreaza pe baza contractelor de drepturi de autor, managerii cu contract de management, actionarii, cei care practica profesii independente sa plateasca contributii de asigurari sociale.

Este de inteles dorinta Ministerului Muncii de a largi baza de impozitare, adica de a obliga mai multi contribuabili sa cotizeze la sistemul public de pensii.

Dar, proiectul legii pensiilor va trebui sa clarifice o suspiciune care a aparut recent, si anume aceea daca nu cumva dividendele vor fi taxate, in afara impozitului de 16%, si cu cota de contributii sociale.

Interesant este ca guvernul Boc loveste exact in clasa cea mai dinamica, nou formata, clasa de mijloc.

Toata lumea trebuie sa plateasca la bugete, nimeni sa nu scape fara sa achite taxe, impozite sau contributii. Macar de-ar fi asa, dar stim cu totii, si Fiscul o stie, ca economia neagra nu numai ca functioneaza nestingherita, ba chiar prolifereaza.

In Romania, a devenit o povara sa fii intreprinzator, sa te zbati pentru o afacere. In schimb, este infinit mai comod sa lucrezi in institutiile publice si, de-a dreptul profitabil, sa traiesti in zona de gravitatie a puterii: primesti afacerea, iei banul, dai comisionul si nu ai treaba.

Haosul fiscal nu slujeste nimanui. Nici Finantelor si, cu atat mai putin, contribuabilului. Din pacate, este tot mai clara intentia Ministerului Finantelor si a Ministerului Muncii de a taxa tot ce misca.

Dar, in felul acesta, guvernul are toate sansele sa omoare chiar gainile care fac pui. Adica, firmele care mai platesc impozite, taxe si contributii catre bugetele de stat.