Austeritatea 2011: spitale inchise, salarii amanate

Austeritatea a ajuns in zona sanatatii si a amanarii castigurilor salariale castigate in instante. Este la fel de dureros, sau chiar mai dureros, decat masurile luate anul trecut de scadere a salariilor sau de crestere a TVA. 

Din multe puncte de vedere, lucrurile sunt parca trase la indigo. Si atunci si acum masurile se iau fara o analiza serioasa, de pe o zi pe alta si fara a se comunica o minima logica a schimbarilor.

TVA s-a marit peste noapte, lista spitalelor care urmau sa se inchida a fost si ea definitivata de pe o zi pe alta.

Chiar daca autoritatile, in frunte cu ministrul sanatatii, sustin ca procesul a fost demarat inca de acum doua luni zile.

La fel ca in cazul restructurarii agentiilor guvernamentale si in situatia inchiderii spitalelor se pune aceeasi intrebare: care sunt criteriile folosite si care este utilitatea economica? Nici un raspuns la aceste intrebari nu este clar sau limpede explicat de catre cei in drept.

Putem banui doar ca ideea inchiderii spitalelor (dat fiind ca este inclusa si in acodul cu Fondul Monetar International) este legata de necesitatea reducerii costurilor.

Dar, marea intrebare este: in ce fel se reduc costurile daca spitalele se transforma in camine de batrani?

Cu alte cuvinte, finantarea se muta de la Casa de sanatate la bugetul asigurarilor sociale. Functionarea caminelor de batrani va trebui finantata de undeva, adica de la bugetul asistentei sociale.

Asta daca nu cumva in pasul urmator casele de batrani vor fi privatizate pe sume modice si in felul acesta vom ajunge si la a doua instanta a inchiderii spitalelor, dupa cea a reducerii costurilor.

De asemenea, in lipsa analizelor de oportunitate, am asistat la un nou episod de reforma contestata a guvernului Boc. Anul trecut, bugetarii au protestat spunand ca in realitate li s-a taiat din salariu mai mult de 25 de procente.

Tot atunci, am vazut aberatii prin care agentii guvernamentale care aveau proiecte cu bani europeni in derulare au fost inchise, astfel ca banii au trebuit sa fie rambursati. La fel se intampla si acum cu spitalele.

Unele au fost inchise, dupa ce recent s-au investit sume substantiale. Altele se transforma in camine de batrini, dar in zona exista deja alte cateva astfel de asezaminte.

Interesant este ca in multe cazuri cetatenii din localitatile respective au iesit sa-si «apere» spitalul cot la cot cu edilii locali si cu personalul medical.

Reforma spitalelor a fost facuta intr-un moment delicat, atunci cand acestea au fost transferate in administrarea comunitatilor locale.

Comunitati care le-au primit cu bratele deschise, dar care, in cele mai multe situatii, nu au bani pentru functionarea acestora. Lipsa de fonduri a fost cel mai bun pretext pentru inchiderea spitalelor.

Autoritatile locale nu au avut nici un cuvant de spus, pentru ca nu au bani sa finanteze in continuare spitalele, iar Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Sanatate s-au conformat cerintelor de a inchide 67 de spitale si de a reduce cheltuielile.

Mai trist este ca inchiderea spitalelor continua procesul de dezintegrare a spatiului rural romanesc si a micilor localitati.

Dupa 21 de ani de tranzitie, multe comune si localitati au ramas practic fara mica industrie. Marea industrie din localitatile urbane apropiate a fost si ea lichidata sau redimensionata.

Agricultura s-a transformat in cele mai multe comune intr-una de aubzistenta, iar profesorilor li s-au tait sumele alocate de la buget pentru a face naveta intre oras si sat.

Acum a venit si randul unitatilor medicale. In loc ca, o data cu intrarea in Uniunea Europeana, satul romanesc sa aiba parte de investitii, fonduri europene si de dezvoltare a infrastructurii, mediul rural se intoarce la dezintegrare, saracie si inapoiere economica si sociala.

Masurile de austeritate ale guvernului Boc au fost de cele mai multe ori prost administrate. La fel s-a intamplat si acum cand bolanvii de la unele spitale au fost mutati in alte unitati cu perfuzia in mana.

In mod normal, oprirea activitatii ar fi trebuit sa se faca, de bun simt, in momentul in care nu mai exista in spital nici macar un bolnav internat.

Dupa ce anul trecut, guvernul Boc a aplicat masurile de austeritate pe pielea bugetarilor, acum a venit randul celor suferinzi din cele 67 de spitale inchise.

Si pentru a ne demonstra ca austeritatea nu s-a incheiat, si nici criza, guvernul Boc a mai luat o masura a disperarii. A amanat plata castigurilor salariale castigate de profesori in instanta pentru urmatorii trei ani.

Este de inteles ca bugetul are dificultati in a acoperi cresterea salariilor profesorilor cu 33% si intoarcerea acestora la cresterea prevazuta de legea din anul 2008 (o marire a salariilor cu 50%). Dar, mutarea acestor plati nu rezolva, pe fond, problema.

De-a lungul timpului, au fost si alte categorii care si-au castigat drepturile salariale in instanta. Magistratii sunt cei mai cunoscuti.

Astfel, in anul 2008, guvernul Tariceanu a trebuit sa plateasca aproximativ doua miliarde de euro, drepturi salariale castigate cu ani in urma in instanta.

Este foarte probabil ca plata acelor drepturi exact in anul 2008 sa fi avut si iz electoral. Dar in esenta, situatia din 2008 arata ca, pana la urma, platile vor trebui facute.

Daca nu de actualul guvern, atunci de urmatorul. In aceasta situatie, guvernul Boc nu face decat sa amane impactul acestor sume castigate in instanta asupra bugetului si deci asupra deficitului bugetar pentru o perioada viitoare.

Ceea ce arata doua lucruri: actualul deficit bugetar este fals si “greaua mostenire” va fi invocata din nou, pentru a cata oara?, de viitorul guvern.

Ca sa intelegem cat de departe se va merge cu “greaua mostenire” trebuie sa mai spunem ca proiectul de constructie a celor 10.000 de kilometri de drumuri judetene, demarat de actualul guvern, se face cu credit furnizor.

Adica, firmele care castiga licitatiile vor trebui sa vina cu finantarea lor urmand ca peste doi ani sa primeasca si banii de la buget. La fel au stat lucrurile si cu primul guvern Boc care a urlat ca din gura de sarpe ca guvernul Tariceanu i-a lasat facturi neachitate. Exact acelasi lucru il face acum actualul Executiv.

Sa mai adugam si un alt proiect care este imposibil de anticipat cand se va realiza, constructia a sase spitale judetene in diverse orase mari din tara.

Acest proiect este adus adeseori ca argument in favoarea procesului de astazi inchidere a spitalelor.

Din pacate, actualul guvern (si nu este singurul in aceasta situatie) nu traieste decat din proiecte. “Vom face” sunt cuvintele preferate in materie de promisiuni investitionale.

Dar pana cand “se va face” ceva, se trece la demolarea celor existente. Drumul de la promisiuni la realizari este blocat pentru cei mai multi din politicienii romani.

Un director al FMI transmite că nu există riscul unei recesiuni globale. "În acest moment, va fi nevoie de mult pentru a deraia această economie"

Unul dintre cei mai importanţi economişti ai Fondului Monetar Internaţional a semnalat un risc redus de recesiune globală, în ciuda zgomotelor continue de incertitudine geopolitică,...

Disney +, platforma de streaming, va implementa măsuri împotriva partajării de parole

CEO-ul Disney, Bob Iger, a anunțat că platforma de streaming Disney+ va implementa măsuri împotriva partajării de parole la nivel global începând din această vară. Această mișcare a...