Adio, Ursus!

Cazul Ursus trebuie sa fie un avertisment pentru guvern. In vremuri de criza, companiile sunt tot mai dispuse sa caute locatii prielnice, pentru a-si derula afacerile.

Recent, producatorul de bere sud-african SAB Miller a anuntat inchiderea fabricii din Cluj-Napoca.

Fabrica nu inseamna, in acest moment, o pierdere substantiala pentru piata fortei de munca locala. Practic, vor fi desfiintate 150 de locuri de munca.

De asemenea, nu inseamna ca producatorul sud-african nu va mai produce in Romania.

SAB Miller are, in continuare, fabrici in Romania. In fine, nu inseamna ca berea Ursus va disparea de pe piata romaneasca.

Ea va fi produsa, in continuare, in celelalte unitati de productie ale investitorului strain. Si, totusi, stirea ca fabrica Ursus din Cluj va fi inchisa a atras atentia opiniei publice romanesti.

Nu doar datorita sonoritatii marcii (in ultimii ani, berea Ursus a ajuns sa fie cunoscuta de romani, fie ca sunt sau nu consumatori de bere), ci si pentru ca, dupa mult timp, in Romania, apare din nou stirea inchiderii unei fabrici.

De fapt, Ursus, fabrica nu berea, se confunda cu istoria zbuciumata a tranzitiei romanesti. In anii '90, fabrica din Cluj a fost printre intreprinderile de stat incluse in programul pilot de privatizare.

O privatizare reusita care a facut ca de atunci sa se auda in toata tara de berea din Cluj. A urmat, in anii '96, o noua privatizare.

Fabricile romanesti din industria berii au fost achizitionate, rand pe rand, de companii straine, cu experienta in domeniu.

Daca pana atunci, fabricile de bere, in marea lor majoritate, functionau pe criterii strict regionale, investitorii straini au adus consolidarea marcilor la nivel national si au creat canale de distributie de aceeasi anvergura.

Ursus a ramas port-drapelul noilor investitori, o buna bucata de timp fiind marca-fanion pentru noii investitori straini, sud-africanii de la SAB Miller. Ursul de la Cluj a fost ales sa se ia la tranta cu concurentii, iar de cele mai multe ori competitia pe piata a fost dura.

Ceea ce a fost, fara indoiala, in favoarea clientilor care au avut posibilitatea sa aleaga dintr-o serie de marci de bere produse in tara.

In acest moment, piata berii este deja cristalizata.

Sunt cativa jucatori mari internationali si au mai ramas cateva mici fabrici independente (firme care nu se afla in proprietatea unor investitori straini mari) care deservesc numai piete limitate, judetene, si care, din acest motiv, au dificultati financiare serioase in a rezista pe piata in lupta cu gigantii nationali sau, mai bine zis, multinationali.

Din acest punct de vedere, privatizarea Ursus si apoi vanzarea sa catre un grup strain au fost bune decizii de management.

Este dificil sa rezisti pe piata fara a avea in spate un actionar puternic. Si iata, chiar si o companie puternica are probleme in situatia de criza din Romania anilor 2009-2010. Hotararea de a inchide fabrica din Cluj-Napoca este explicata logic de proprietar.

O scadere a pietei romanesti cu 25%, in ultimii doi ani, si o scadere a vanzarilor companiei, in Romania, cu 11%. In aceasta situatie, orice investitor trebuie sa faca ceva.

Din pacate, inchiderea fabricii Ursus ne aduce aminte de un lucru pe care il stiam deja, dar pe care criza ne facuse sa-l uitam: investitorii si companiile sunt primii care se adapteaza pietelor aflate in criza.

Dincolo de sentimente, dincolo de considerente sociale, capitalul privat dovedeste din nou ca nu poate fi perturbat de la scopul sau esential, obtinerea profitului.

Iar printre actiunile intreprinse pentru obtinerea profitului intra si restructurarea companiei, inchiderea ei, cresterea productivitatii muncii, imbunatatirea tehnologiei sau cautarea unor conditii regionale mai propice pentru afacere.

In urma cu doi ani, nemtii au simit pe propria piele acest lucru, atunci cand fabrica Nokia s-a mutat de langa Bochum, chiar langa Cluj.

Noi ne-am bucurat, nemtii au fost furiosi. Iar Nokia, prin productia de la Jucu (judetul Cluj) si prin exporturile pe care le-a avut, a pus umarul serios, in acesti ani de criza, la echilibrarea balantei comerciale a Romaniei. Atunci, nemtii au fost nervosi.

Au existat organizatii civice care i-au chemat pe localnici la boicotarea produselor Nokia, dar este usor de anticipat ca miscarea a cazut in desuetitudine intr-o economie globala in care raportul pret-calitate si marketingul au devenit Biblia consumatorului.

La fel, degeaba ar chema astazi cineva la boicotarea berii Ursus. Consumatorii, pragmatici cum ii stim, vor uita in scurt timp faptul ca si-au jurat sa nu mai puna pe limba nici un strop de bere Ursus. Astazi, mai mult ca oricand, investitorii sunt tot mai cinici.

Vor merge acolo unde au conditii mai bune pentru afacerile lor si vor sta in acea zona atat timp cat conditiile de bussines se vor mentine.

Atunci cand vor gasi ceva mai bun, vor pleca. Valul migratirei este deja vizibil, inclusiv in Romania.

In anii '90, a fost moda lohnului din industria textila si a incaltamintei. Valul a trecut si peste Romania. A urmat cel al lohnului auto, care s-a stabilizat in Romania.

Astazi, se vorbeste despre plecarea mai departe a investitorilor, catre Republica Moldova, sau spre fostele republici sovietice.

Ca sa nu mai vorbim de India, Pakistan sau Bangladesh. De altfel, chiar China, marea castigatoare a delocalizarilor si tinta a tot mai multe industrii, incepe sa se confrunte cu fenomenul migrarii companiilor.

In ultimii ani, cresterea salariului mediu a creat deja o problema serioasa de competitivitate pentru companiile care au resedinta in China.

Oamenii sunt invatati sa ramana intr-un singur loc, de la nastere pana la moarte. Romanii cu atat mai mult, iar acest lucru este confirmat de studii sociologice.

Companiile nu au acest obicei. Ele vin si pleaca acolo unde le este mai bine.

Inchiderea fabricii Ursus este un pas mic, totusi, pentru economia romaneasca, dar un avertisment serios pentru guvern.

Investitorii, romani sau straini, nu mai au nevoie nici de facilitati, nici de scaderea fiscalitatii, nici de o buna guvernare, ci, pur si simplu, doar de coerenta.

Atat si nimic mai mult, iar guvernul, daca nu vrea sa se repete cazul Ursus, ar trebui sa ofere mediului de afaceri macar acest minim necesar.