Cu sau fara draperie, sau cum locuiesti in Belgia

Luni, 12 Martie 2007, ora 11:33
2711 citiri

Cine vrea sa afle ce deosebeste un belgian de un olandez, acela nu trebuie decat sa priveasca pe fereastra, iar daca prin sticla curata luciu poate sa vada in camera de zi cum o bunica sade intr-un fotoliu si dezleaga cuvinte incrucisate atunci poate fi sigur ca se afla in Olanda.

Daca, insa, in spatele sticlei vezi o draperie cenusie, care seamana mai degraba cu un bastion, atunci te afli cu siguranta in fata unei case belgiene.

Draperiile din material sintetic sunt mandria inchiriatorilor belgieni de locuinte si atarna la toate ferestrele. Ele raman in locuinta si dupa ce chiriasul a plecat deja de mult de acolo.

In contractul de inchiriere sta scris ca draperiile trebuie tratate cu grija si spalate in mod regulat intr-o 'baie speciala de curatare', pentru a ramane albe si parfumate. Cei mai multi chiriasi par, insa, sa ignore aceste exigente, iar draperiile de la multe ferestre apar mai degraba cenusii si sumbre.

Draperiile tin de cultura belgiana, asa cum tin cartofii prajiti de cultura culinara a belgienilor. Ele atarna chiar si in casele care deja de mult au fost date spre demolare. Sa fie oare draperia un simbol al dorintei belgienilor de a se izola? Scriitorul Geert van Istendael este in orice caz convins ca adevarata viata a conationalilor sai se desfasoara in ascuns. Ca toate popoarele 'odata ocupate' si belgienii isi doresc sa fie 'invizibili', scria el.

Ca si chirias potential al unei locuinte te lovesti si de o alta fateta a modului de viata belgian, si anume diferenta dintre aparenta si ceea ce exista in realitate. Chiar si preluarea unei locuinte normale este celebrata printre altele cu multa pompa, ca si cum ai intra intr-un palat. Procedura se numeste 'Etat des Lieux' (starea locurilor, aproximativ).

Un expert independent, numit de cele mai multe ori de catre inchiriator dar platit de chirias, se plimba mai multe ore prin camerele inca goale, sta uneori timp indelungat in colturi ascunse si scrie notite. Dupa cateva zile, chiriasului ii este inmanat un caietel plin de fotografii. Din acest document, acesta poate vedea, de exemplu, cum culoarea peretilor din dulapul pentru garderoba este 'crem', iar starea fabuloasa a parchetului din camera de zi este deranjata doar putintel de 'o mica pata neagra'.

Acest asa numit Etat des Lieux are menirea de a-l proteja pe chirias in momentul cand pleaca din locuinta, cativa ani mai tarziu, de pericolul de a i se imputa eventuale pagube pe care de fapt el le-a gasit acolo cand a intrat in locuinta. El are desigur si rostul de a fi o dovada la mana inchiriatorului, atunci cand chiriasul lasa locuinta intr-o stare de dezolare.

Se poate intampla insa ca defectele dintr-o locuinta sa iasa la iveala abia dupa ce expertul a inmanat documentul celor in cauza. De aceaa, in locuintele belgiene nu trebuie sa ai prea mari asteptari privitor la functionarea incuietorilor si cheilor. Chiar daca, dupa toate aceste observatii, poate suna bizar, ca si chirias exista totusi multe motive sa te simti bine in Belgia si asta chiar si in capitala Bruxelles, unde din cauza diplomatilor, lobbyurilor si a functionarilor, preturile la locuinte sunt foarte ridicate, cu toate acestea existand inca o oferta destul de mare de locuinte la preturi acceptabile.

Casele mai vechi, cu semineu si gradina, sunt inchiriate cu 1500 de euro pe luna dar locuintele obisnuite le gasesti chiar si la jumatate din pret.

Gasirea unei locuinte la Bruxelles este mai comoda decat in orice alt oras european de mari dimensiuni. Este de ajuns sa mergi la plimbare si sa te uiti in jur pentru ca marea parte a locuintelor de inchiriat sunt prevazute cu un anunt in franceza (A louer) sau olandeza (Te huur) cu semnificatia 'de inchiriat', la care se adauga un numar de telefon la care poate fi contactat proprietarul.

Astfel, prima alegere o poti face deja de afara dar nici daca angajezi un agent imobiliar nu platesti o taxa nemaipomenita pentru ca agentul, in caz de intermediere reusita, incaseaza doar prima chirie, lucrand deci pe spezele inchiriatorului. In cazul unui contract de inchiriere de lunga durata, chiria nu este majorata decat cu rata de inflatie anuala.

Chiriasul nu este totusi scutit de chinul de a alege intre cele doua forme de locuit din marile orase belgiene: Maison de Maitre, respectiv Herrenhuis (in olandeza), sau apartament. Pentru cei mai multi dintre chiriasi aceasta alegere este asemanatoare cu o chestiune de credinta la care raspunsul dat are semnificatia inchirierii sau nu a unei locuinte intr-un 'cartier potrivit'.

Ambele moduri de locuit au avantaje si dezavantaje deopotriva. Asa numita Herrenhaus este o cladire inalta, ingusta si de cele mai multe ori facuta din caramida arsa, un tip de cladire care la Bruxelles este vizibil in peisajul unor strazi intregi. Bucataria se gaseste uneori in subsol. La intrarea in casa prima incapere este salonul in care sunt primiti oaspetii. Camerele private se afla ascunse de priviri la etajele superioare. Exista si o gradina, care de cele mai multe ori este insa inconjurata de ziduri si are dimensiuni mici. Chiar si semineul din salon este din pacate zidit in multe din aceste case inalte, in care nu de putine ori te trage curentul bine de tot si in care meseriasii au ceva de reparat tot timpul.

Apartamentele din blocurile de locuit sunt insa, de cele mai multe ori, intr-o stare mai buna. Cladirile mai vechi ofera o gramada de lucruri originale. Ele poarta nume poetice precum 'perla de Solbosch', ascund in ele locuinte asezate ca un labirint, iar in casa scarii isi permit sa afiseze chiar si sculpturi ca la Guggeneim. Vecinii provin din numeroase tari ale lumii.

Din locuinta, privirea cade deseori intr-o curte interioara verde. Cel mai mare avantaj insa al acestui tip de locuinta este portareasa (Concierge) care are o cheie si are grija in lipsa chiriasului de corespondenta si ziare. Ea este aceea care da primele informatii despre noile barfe si se ocupa de primul ajutor atunci cand o teava de apa explodeaza.

Indiferent daca este vorba de Herrenhaus sau apartament, mobila intra in ambele cazuri pe fereastra. Fotoliile, paturile sau dulapurile ajung in locuinta cu ajutorul unui lift extern, pentru ca in Belgia casa scarii are de cele mai multe ori latimea unei scari pentru gaini si, pe deasupra, este deseori si foarte abrupta. Prin casa scarii poti transporta eventual ustensilele de mancat si atat.

Atat de obisnuita 'muzica' care acompaniaza un mutat in Germania - gafaitul celor care transporta mobila pe casa scarii - nu se aude deloc in Belgia. In Belgia, intregul mobilier urca in locuinta pe o 'scara exterioara' unde toate defectele, de la pete la portiunile uzate, se afla la vedere, destul de ciudat pentru un popor caruia ii place sa traiasca in ascuns.

Bloombiz
(Sursa: Rompres)