Achizitia de obligatiuni suverane. De ce se joaca investitorii cu focul

Investitorii se expun, voluntar, la pierduri uriase, pentru ca sfideaza doua reguli de baza, cand vine vorba de obtinerea profitului prin obligatiuni. In primul rand, imprumuta mai mult celor care vor plati la timp si mai putin celor deja inglodati in datorii.

Italia, cel mai mare emitent de obligatiuni al Europei, a vandut obligatiuni pe termen lung in valoare de 4,75 miliarde de euro, la mijlocul lunii ianuarie. Guvernul de la Roma a vandut obligatiuni cu maturitatea la trei ani in valoare de 3 miliarde euro la un randament mediu de 4,83%, in scadere de la 5,62%, arata Reuters.

In urma licitatiei, Italia a reusit sa readuca dobanzile pe trei ani la nivelul din septembrie 2011. Statul italian a mai imprumutat 779 milioane euro cu scadenta in iulie 2014, la o dobanda de 4,29%, respectiv 971 milioane euro cu maturitatea in august 2018 la 5,75%.

"Cei care se bazeaza mai multe pe context si nu pe o analiza fundamentala, cand fac achizitii de obligatiuni se expun cel mai mult riscului", este de parere Gregor MacIntosh, economist in cadrul Lombard Odier Investment Managers, citat de publicatia amintita.

Investitia in instrumente financiare presupune riscuri specifice, printre care pot fi amintite fluctuatia preturilor pietei si a cursului valutar, incertitudinea dividendelor, a randamentelor sau chiar a profiturilor.

Performantele trecute nu reprezinta garantii ale performantelor viitoare ale instrumentelor financiare.

Jeff Molitor, CIO pe Europa, in cadrul Vanguard, spune ca anul trecut, criza datoriilor a subliniat nevoia critica de concentrare asupra "investitiilor pe termen lung", in momentul in care se construiesc portofolii.

Oficialul Vanguard considera ca este de preferat sa fie luate in calcul avantajelor acestor tipuri de investitii, decat sfatul unor experti care recomanda anumite investitii, pe baza unor prognoze economice.

"Investitorii de succes accepta ca singura certitudine, cand vine vorba de plasarea banilor, este ...incertitudinea. Volatilitatea pietei genereaza nesiguranta, dar investitorul nu trebuie sa se opreasca, din cauza riscurilor.

O alternanta a investitiilor poate fi distractiva, dar mai degraba reprezinta o distragere a atentiei si impiedica formarea unui portofoliu pe termen lung", considera Jeff Molitor.

Tristan Cooper, analist in cadrul Fidelity Worldwide Investment, spune ca investitorii nu ar trebui "sa se arunce din nou catre obligatiunile emise de tarile indatorate ale zonei euro". Cel putin nu pana cand guvernele acestor state nu vor elabora masuri detaliate si realizabile de crestere economica.

"Randamentele obligatiunilor periferice au fost impinse in jos, in ultimele saptamani, din cauza unei combinatii de factori. Cu toate acestea, provocarile stucturale pe termen mediu ale tarilor de la periferia blocului comunitar, raman formidabile", apreciaza Cooper.

Actiunile Bancii Centrale Europene (BCE), in urma carora au fost injectati in piata miliarde de euro, au redus costurile de imprumut ale statelor de la periferia zonei euro. Multi investitori s-au grabit sa profite de acest lucru.

BCE a imprumutat, in ianuarie, 31 miliarde de dolari, la diferite maturitati, bancilor din zona euro cu probleme in accesarea fondurilor in moneda americana de pe pietele financiare.

BCE a mai facut o injectie de capital record, in luna decembrie 2011, cand a imprumutat 500 de miliarde de euro bancilor comerciale. Multumita acestei miscari, costurilor de imprumut pentru Italia, Spania si Belgia au scazut.