Trei ani de la colapsul Lehman Brothers: urmeaza o noua criza?

Frica domina pietele financiare, frica se resimte si in sanul bancilor centrale la nivel global, dar si intre producatori si marii retalieri.

In primavara acestui ani, putini si-ar fi imaginat ca vom “sarbatori” trei ani de la colapsul Lehman Brothers, pe 15 septembrie, intr-un astfel de asentiment. Se credea, in acea perioada, ca revenirea economica a fost suficient de bine asimilata de bancile centrale, incat sa inceapa sa creasca ratele de interes, dar si de ministerele de finante, incat sa reduca deficitele bugetare, scrie The Guardian.

Chiar daca se mai pastreaza o nota de optimism, starea pietelor din ziua de azi este total diferita.

Ben Bernanke, seful Federal Reserve, a declarat ca banca centrala a SUA va discuta despre posibile modalitati de a stimula cresterea economica, la intalnirea de saptamana viitoare.

Bank of England pare sa aiba si ea aceeasi abordare.

Fondul Monetar International se teme ca “patura” de austeritate se va intinde si peste economiile fragile din Vestul Europei si le va atrage inapoi in recesiune. In plus se nasc tot mai multe griji privind echilibrul bancilor, privind criza datoriilor in America si, cea mai mare grija este daca zona euro va supravietui intacta crizei actuale.

Standard Chartered si HSBC au fost doua banci britanice care  au iesit relativ “Fara zgarietura” din prima criza financiara, in mare parte datorita extinderii lor globale care le-a permis sa beneficieze de revenirea rapida din Asia.

Iata cum privesc economistii de la cele doua banci situatia:

“America se ineaca in datorii, Europa e pe cale sa faca implozie pe masura ce problemele din zona euro se intensifica, in timp ce economia Asiei se calmeaza, pe masura ce ratele de crestere isi mentin un pas solid”, este de parere Gerard Lyons, economistul-sef la Standard Chartered.

Exprimand posibilitatea unei recesiuni in Statele Unite ca fiind o sansa de 1 la 3, iar o eventuala criza in zona euro, de 1 la 2, Lyon adauga ca nu ar trebui sa fie surprinzator faptul ca exista o nesiguranta crescuta si un risc crescut de aversiune pe pietele financiare”.

Stepgen King, economistul-sef de la HSBC descrie lumea ca pe o “Tundra economica inghetata”, unde puterea asupra cursului evenimentelor o au bancherii centrali.

“Dupa marea Recesiune, din pacate, nu a existat Marea Revenire”, declara King. Nici el nu este surprins ca investitorii sunt sunt pe pas de plecare, referindu-se la neintelegerile dintre Democrati si Republicani privind problemele Bugetare ale Americii, si la nereusitele politicenilor europeni de a sustine moneda unica.

Colaps global

A durat ceva timp pana legiuitorii au resimtit socul enorm administrat economiei globale dupa prebasirea pietei imobiliare, insa odata cu caderea lirei sterline in toamna lui 2008, le-a fost foarte greu sa demonstreze ca au invatat ceva din anii ’30. Bancile au fost recapitalizate, ratele de interes au fost scazute, au fost create lichiditati, iar cheltuielile publice au crescut.

Odata cu trecerea timpului, insa, a fost to mai clar ca revenirea  fost si lenta si costisitoare.

Daca este abandonata, riscul este ca economia globala sa se intoarca la starea din 2007, la inceputuri, cu inca o criza in sistemul bancar.Revenirea a fost lentapentru ca recesiunea a fost cauzata de supra-indatorare a afacerilor privare, dar si a bancilor.

Ambele au imprumutat foarte multi bani, anticipand ca preturile pentru active vor urca tot mai sus.

In momentul de maxima presiune, acestia au realizat cat de expusi sunt si au inceput sa isi plateasca datoriile si chiar si in momentul in care costul pentru indatorare a coborat aproape de zero, cererea de credit a ramas inca slaba.

Economiile occidentale au devenit atat de dependente de cresterea economica generata de indatorare in anii buni, incat situatia de acum devine chiar “dureroasa” pentru ele. Dupa cum stau lucrurile, Marii Britanii ii va lua mai mult sa se intoarca la nivelul de randament din perioada de dinaintea recesiunii, decat i-a luat in anii ’30.

In plus, aceasta revenire nu este nici pe departe ieftina. Pe masura ce s-a inregistrat o scadere a cresterii de la privat, guvernele si-au accelerat cheltuielile. Au inceput sa printeze bancnote, au cumparat actiuni in banci si au primis deficitelor bugetare sa creasca, punand pariu ca orice paguba produsa finantelor publice va ar fi temporara.

Din nou, lucrurile nu au mers atat de usor. Usurarea cantitativa s-a dovedit a fi cu doua taisuri: a inundat pietele financiare cu lichiditati si a expandat preturile la comoditati, ceea ce a dus la o inflatie crescuta si o micsorare a veniturilor reale si a impiedicat economia sa isi revina.

Nationalizand eficient o buna parte din fatoriile acumulat de sectorul privat, guvernele occidentale incep sa isi faca acum probleme in privinta propriei solvente.

SUA si-a vazut ratingul de credit retrogradat, problemele Europei sunt mult mai acute dupa planurile de salvare pentru Grecia, Irlanda si Portugalia, care au generat in ultima luna actiuni de urgenta ale Bancii Centrale Europene pentru a scadea ratele de interes fata de bondurile Italiene si Spaniole.

Exact ca in vara lui 2008, toata lumea crede ca economia globala va fi expusa unei incetiniri, nu a unei contractii complete.

Bancile centrale inca ofera stimuli economicii mari in conditiile unor rate scazute de interes, chiar daca ministri de finante ministrii de finante strang “cureaua” politicii monetare crescand taxele si reducand cheltuielile.

Marile corporatii din afara sectorului bancar au bani in banci care ar putea fi folosit pentru noi investitii, iar consumatorii ar trebui sa se simta mult mai bine anul viitor, odata cu scaderea inflatiei.

Articol de Oana Bucurenciu