Seful Rezervei Federale a SUA (Fed), Ben Bernanke, este pe cale sa joace cea mai mare mana de poker din istoria politicilor monetare prin incercarea de a forta China sa renunte la cursul de schimb fix yuan-dolar, considera Peter Navarro, profesor de economie la Universitatea California-Irvine, scrie Mediafax.
Chiar daca Bernanke nu va lua loc la masa reuniunii G20 din Coreea de Sud, la care participa si China, ca sa-si joace cartea de 600 de miliarde de dolari, destinati sustinerii economiei SUA, fiecare economie participanta la reuniune sufera de pe urma unui curs al yuanului puternic subevaluat, fixat fata de un dolar care se depreciaza rapid din cauza masurilor Fed.Ruperea cursului fix intre moneda Chinei si cea a SUA este cel mai important pas pe care G20 il poate face pentru o recuperare economica robusta si stabilitatea pietelor financiare, afirma profesorul de economie.
Regretabil, China continua sa creada, in mod eronat, ca un yuan mai puternic ar avea costuri mai mari pentru economia bazata de pe exporturi decat cele trei beneficii majore care ar rezulta: cresterea puterii de cumparare care ar sustine avansul economic bazat pe cererea interna, preturi semnificativ mai mici la materii prime si energie, dar si o reducere importanta a intrarilor de fonduri speculative care urca inflatia.
Statele Unite sunt cea mai mare victima a cursului fix yuan-dolar. Deficitul comercial urias al economiei americane fata de China nu poate fi eliminat prin ajustarea cursului valutar.
Dezechilibrul comercial cronic dintre cele doua state taie un punct procentual din cresterea economica a SUA si duce la pierderea a un milion de slujbe in fiecare an. Europa, cu exceptia notabila a Germaniei, sufera de o problema similara, a unui euro supraevaluat in raport cu yuanul.
Totodata, in timp ce perechea yuan-dolar se depreciaza prin programul de 600 de miliarde de dolari, riscul recesiunii in Europa este tot mai mare.
Germania evita impactul acestui curs de schimb prin exporturi solide catre China. In plus, rata de economisire mai ridicata din cea mai mare economie europeana, impreuna cu mult laudata eficienta a costurilor i-a permis acesteia sa castige de pe urma tarilor din zona euro cu un regim mai liber al cheltuielilor.
Din punct de vedere politic, aceasta situatie ar putea cauza probleme, intrucat separarea Germaniei de restul statelor din zona euro o fac cel mai probabil candidat pentru a se alatura Chinei.
Intr-o situatie diametral opusa, Japonia a fost ingenuncheata de cursul fix al yuanului chinez.
De fiecare data cand dolarul se depreciaza, si trage dupa el si yuanul, Japonia (la fel ca India sau Coreea de Sud, de asemenea membre G20) pierd mai multe locuri de munca in favoarea Chinei.
Suplimentar, China a impins in sus cursul yenului prin interventii masive pe piata nipona. Tarile bogate in materii prime din G20, ca Australia, Canada, Rusia, Brazilia, Indonezia, Mexic sau Africa de Sud, au parte de o soarta total diferita.
Toate aceste state se lupta acum cu fluxuri de fonduri speculative, aprecierea rapida a monedelor si pierderea avantajelor la export.
Motivul: Odata cu deprecierea binomului yuan-dolar si avansul preturilor materiilor prime, speculatorii incearca tot mai mult sa obtina profit din diferentele de dobanzi raportate la curs prin imprumturi la costuri zero in SUA si investirea banilor in materii prime pe piete din strainatate.
Lunga lista cu victime G20 ne readuce la periculosul joc de poker al Fed.
In fapt, refuzul Chinei de a permite aprecierea propriei monede, impreuna cu esecul presedintelui Barack Obama si al sefului Trezoreriei, Timothy Geithner, de a negocia reforma monedei chineze, l-au fortat pe Bernanke sa faca ceva pe cont propriu.
Intrebarea pentru acest summit G20 este daca va pricepe China mesajul. Probabil cel mai mare obstacol in calea unui succes la G20 este reprezentat de mesajele confuze transmise de liderii americani.
In timp ce Bernanke arata clar ca yuanul trebuie lasat liber, Geithner a decis sa adopte o abordare diferita, insistand pe limitarea surplusurilor comerciale fata de promovarea aprecierii yuanului.
Astfel de limite sunt nepractice economic, motiv pentru care au fost respinse de majoritatea membrilor G20. Pozitia lui Geithner este sinucidere politica, sustine Navarro, intrucat impinge Germania exact in tabara Chinei.
Daca pariul lui Bernanke nu este castigator, iar G20 nu ajunge la nicio decizie privind cursul de schimb al yuanului, costul ar putea fi mai mult decat un razboi valutar mondial.
Va fi probabil un acces de hiperinflatie cum nu au mai vazut Statele Unite si lumea intreaga in aproape un secol.