Care-i de fapt trucul prin care se vrea salvarea zonei euro

Banca Centrala Europeana a luat in sfarsit taurul de coarne si decis implementarea unui program de relaxare cantitativa intins pe o perioada de 18 luni.

Noua schimbare de strategie a echipei conduse de Mario Draghi vine dupa ce alte cateva banci centrale au apelat la aceeasi politica monetara, iar in unele cazuri rezultatele s-au dovedit imbucuratoare.

Cum ar trebui, insa, sa ne raportam la relaxarea cantitativa din zona europeana? Expertii consultati de BBC dau cateva explicatii privind metoda pusa in practica de BCE.

Economia calduta

Guvernele si bancile centrale prefera sa tina intr-un ritm temperat cresterea economica. O crestere accelerata ar putea duce la inflatie, una prea redusa da semne de stagnare.

Sintagma "Goldilocks economy" folosita de anglo-saxoni da exact senzatia unei economii caldute, numai buna de servit pe paine de catre oficiali.

Printre pincipalele instrumente care incalzesc sau racesc "ciorba economica" din fiecare tara se numara cresterea sau coborarea dobanzilor bancare. Dobanzile scazute incurajeaza de obicei populatia si firmele sa-si cheltuiasca banii in loc sa-i economiseasca in banci.

Insa cand dobanzile plonjeaza spre nivelul 0 sau sub acesta, bancile centrale sunt nevoite sa adopte o alta tactica: aceea de a introduce alti bani in economie. Procesul este cunoscut sub numele de relaxare cantitativa.

Cu acesti bani, bancile centrale achizitioneaza active, de obicei titluri de stat, guvernul respectiv cumparand la randul sau obligatiuni ale unor institutii bancare si fonduri de pensii pentru a pune in miscare masa monetara.

Odata intrati in circuit, banii sunt directionati catre creditele de finantare a unor investitii sau in creditele personale, dezvoltand sectorul investitional si incurajand consumul. Intr-un final, rezultatul asteptat este cresterea economica.

Foto: BBC

Relaxarea cantitativa, ultimul as din maneca

Banca Centrala Europeana a amanat pana in ultimul moment declansarea programului de relaxare cantitativa, dar a fost nevoita sa anunte implementarea acestuia in momentul in care s-a trezit pe un drum fara iesire.

In ultima perioada, economiile celor 19 state componente ale zonei euro nu au reusit sa genereze o crestere economica indeajuns de mare pentru a mentine o rata a inflatiei acceptabila in teoria economiei caldute (2%).

In schimb, fenomenul invers - deflatia - s-a produs la sfarsitul anului trecut, statisticile europene indicand o reducere a preturilor in cateva sectoare cheie.

Deflatia este privita ca un real pericol pentru ca, in ciuda scaderii preturilor, tendinta generala a populatiei si investitorilor este sa astepte o scadere si mai mare a acestora, fapt care blocheaza circulatia banilor intr-o economie.

Tendinta aceasta accentueaza scaderea ritmului de dezvoltare economica si pe cea a scaderii preturilor.

Interventia BCE a fost intarziata si de opozitia Germaniei la acest proiect, guvernul de la Berlin temandu-se atat de o inflatie accentuata in viitor, cat si de o risipa a banilor introdusi in anumite economiii neperformante din regiune.

Relaxarea cantitativa pe alte piete

Marea Britanie si Statele Unite sunt tarile ale caror banci centrale au reusit sa implementeze cu succes astfel de programe.

Daca in Regatul Unit rezultatul este mai putin vizibil, din cauza efectelor generate de criza in restul Uniunii Europene, Statele Unite pot sa-si adjudece titlul de campion al politicii monetare implementate cu succes.

Relaxarea cantitativa nu le este straina nici niponilor, Banca Centrala a Japoniei apeland la acest instrument in mai multe randuri din 1990 si pana acum. Din nefericire, spirala deflationista pe care s-a inscris economia Japoniei in ultimele doua decenii face greu de apreciat daca relaxarea cantitativa a avut un rol benefic sau unul nefast in evolutia economica a acestei tari.

Efectele relaxarii cantitative

In Marea Britanie noua masa monetara introdusa in economie a fost estimata la 200 de miliarde de lire, programul derulandu-se intre martie si noiembrie 2009. Cresterea anuala raportata de banca centrala a fost de 1,5-2%, indeajuns pentru a considera programul ca avand o importanta semnificativa in redresarea economica din insula.

Rezerva Federala a SUA si-a inceput programul in 2008, pana in prezent in economia americana intrand peste 3.700 de miliarde de dolari, participatia statului crescand de peste 8 ori.

Programul a fost incheiat la finalul anului trecut, dupa ce datele privind nivelul inflatiei si reducerea somajului au fost considerate ca fiind multumitoare.

Cu toate acestea, nivelul inflatiei in Statele Unite ramane in continuare destul de scazut, pe termen lung existand riscul unor alte crize recurente.

Sanse de succes in zona euro

Nimeni nu este in masura in acest moment sa ofere un pronostic clar asupra efectului pe care il va avea relaxarea cantitativa in zona euro.

Insa programul trebuia initiat, pentru a potoli turbulentele inregistrate in piete, dupa sase luni de depreciere continua a pretului petrolului si dupa socul produs de francul elvetian.

Rezultatul alegerilor din Grecia este de asemenea in masura sa starneasca temerile investitorilor, dar atata vreme cat programul de relaxare cantitativa de 1.100 miliarde de euro se va adresa in aceeasi masura unor state precum Italia si Germania, nu exista semnale ca moneda europeana va inregistra o cadere dramatica in urmatoarea perioada.

Perdantii relaxarii cantitative

Un efect imediat pe care piata il va resimti dupa initierea programului de relaxare cantitativa in zona euro va fi cel al cresterii pretului de piata al obligatiunilor de stat si scaderea randamentului acestora pentru investitori.

In Marea Britanie, efectul s-a revazut in deficitul inregistrat de fondurile de pensii din Regat. Odata cu reducerea randamentului obligatiunilor care finantau sistemul de pensii, veniturile pentru asigurarea nivelului de finantare s-au redus brusc.