BCE si criza datoriilor. De ce nu a actionat Draghi mai direct?

In urma cu un an, premierul italian, Silvio Berlusconi, a primit o scrisoare de la cei doi oameni care aveau in maini soarta tarii sale: Jean-Claude Trichet, presedintele de atunci al BCE, si Mario Draghi, fostul guvernator al bancii centrale italiene. In scrisoare erau incluse masurile urgente care trebuiau adoptate.

Masurile incluse variau de la reforme structurale la reduceri bugetare, pentru a recastiga increderea investitorilor care isi vindeau titlurile de stat italiene. Berlusconi a inceput sa aplice din acele reguli, iar BCE a inceput sa cumpere obligatiuni pentru a scadea costul de finantare al Italiei. Imediat ce presiunea pietelor s-a diminuat, Berlusconi a inceput insa sa revina asupra masurilor, scrie The Economist.

Experienta prin care a trecut in august 2011 explica, intr-o anumita masura, precautia de care a dat dovada Draghi in declaratiile de saptamana aceasta, cand a declarat ca BCE este pregatita sa reinceapa programul de achizitie de titluri de stat cu o conditie: vrea ca guvernele tarilor cu probleme sa ceara ajutor oficial din parea institutiilor zonei euro si sa fie de acord cu o serie de programe de reforma economica.

Desi in urma cu o saptamana el declara ca BCE e pregatita sa faca orice e nevoie pentru a salva zona euro, el s-a aratat mult mai precaut in urma sedintei Consiliului de Administratie de joi. Investitorii si-au aratat imediat nemultumirea fata de schimbarea din tonul sefului BCE, euro pierzand teren fata de dolar, iar indicii bursieri europeni depreciindu-se.

Raspunsul lui Draghi, de data aceasta, a fost sa nu ofere masurile instante si masive pe care le vroiau investitorii. Aceste asteptari din piata erau pripite, sansele ca BCE sa furnizeze sume nelimitate in piata fiind mici. BCE trebuie sa lucreze cu finete si sa gaseasca echilibrul perfect intre interesele statelor care joaca rol de creditor si debitor si sa limiteze presiunea pietelor asupra tarilor care trec prin reforme, pentru a impiedica situatia in care ele ajung in insolventa.

Astfel, el incearca sa corecteze gresile din trecut ale programelor de achizitie de titluri de stat, care au avut efecte de scurta durata in piata, in ciuda faptului ca s-au cheltuit peste 200 de miliarde de euro, si eroziunea sustinerii politice pentru actiunile BCE. Doi membri germani ai boardului de conducere al BCE au demisionat din cauza "masurilor neortodoxe", iar Draghi nu a ascuns faptul ca actualul sef al Bundesbank, Jens Weidmann, este rezervat vizavi de cele mai noi masuri anuntate.

Combinarea reformelor structurale si bugetare cu achizita de titluri de stat pare a fi solutia lui Draghi pentru evitarea situatiei intalnite cu Berlusconi, si, in plus, aceasta formula ar putea da rezultate cu efect indelungat. Daca statele cer ajutor de la fondurile de salvare, actiunile BCE de achizitie de titluri de stat au acoperire politica. In plus, prin concentrarea pe coborarea costului de finantare ale tarilor pe termen scurt, Draghi poate spune ca actiunile sale sunt in concordanta cu politicile monetare traditionale, si sa nege, pe buna dreptate, ca e vorba de un ajutor direct pentru guverne.

Implicarea BCE ar mai putea linisti si investitorii, care se tem ca puterea de actiune a fondurilor de salvare este prea mica si ca banii s-ar putea termina rapid, mai ales daca luam in considerare sumele de care ar avea nevoie state precum Spania si Italia daca situatia s-ar inrautati.