Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Ce au in comun nevestele de pe Wall Street cu dictatorul Gaddafi

Ce au in comun nevestele de pe Wall Street cu dictatorul Gaddafi

America are doua bugete, unul oficial si unul mai putin stiut. Cel oficial este public si dezbatut intens in aceste zile: banii vin la buget din taxe si impozite si sunt cheltuiti pe avioane de ultima generatie pentru armata, pe imbunatatirea sistemului medical sau pe fondul de pensii.

Cei mai multi americani cunosc detaliile acestui buget. Ceea ce nu stiu este ca mai exista unul paralel, invaluit in secret pana acum, potrivit revistei Rolling Stones.

Dupa prabusirea financiara din 2008, acest buget era alimentat de incercarile guvernului de a dezgheta creditarea prin acordarea miilor de milioane de dolari bancilor si fondurilor de hedging.

Multumita programelor de salvare a sistemului bancar, ce au cuprins si actiuni ascunse de ochii publicului, bugetul neoficial a ajuns sa-l concureze pe cel cunoscut de toti americanii.

Sume incredibile de bani au plecat dinspre Federal Reserve catre destinatii care nu au fost nici alese de presedintele Obama si nici aprobate de Congresul american.

Lucrurile incep sa iasa la iveala

Acum, dupa ce un act al Congresului a fortat Rezervele Federale sa faca publice datele contabile din era salvarilor bancare, bugetul neoficial incepe sa fie cunoscut.

Membrii Senatului si reprezentanti ai Casei Albe studiaza peste cele peste 21.000 de tranzactii ale Fed.

Pana acum, au aflat ca Banca Centrala a trimis bani in banci din Mexic, Bahrain si Bavaria.


In plus, a imprumutat Citigroup si Morgan Stanley cu cate 2 mii de miliarde de dolari. Cateva miliarde s-au mai dus catre companii auto din Japonia si catre miliardari cu adresa in Insulele Cayman.

Insa o tranzactie a atras atentia mai mult ca oricare alta. O companie necunoscuta, Waterfall TALF  Opportunity, a primit noua imprumuturi, in valoare de 220 de milioane de dolari.


Desi cifra nu pare mare, in comparatie cu cei 800 de miliarde de dolari primiti de Goldman Sachs, componenta investitorilor este cel putin curioasa, noteaza The Rolling Stones.

Experienta zero in afaceri

In fruntea Waterfall se afla Christy Mack si Susan Karches. Christy este sotia lui John Mack, presedintele Morgan Stanley.

Susan a fost sotia lui Peter Kaches, prieten apropiat cu Mack, sub conducerea caruia a "slujit" ca presedinte al diviziei de investitii bancare in Morgan Stanley.

Niciuna dintre cele doua femei nu are experienta in afaceri, in afara unor activitati finlantropice. Cu toate acestea, Federal Reserve le-a acordat imprumuturi de sute de milioane de dolari, la o dobanda neglijabila.

Numele programului prin care Mack si Karches au primit acesti bani este TALF, acronimul pentru Term Asset-Backed Securities Loan Facility, un program derulat de guvernul american pentru a facilita acordarea de credite persoanelor fizice si intreprinderilor mici si mijlocii in scopul impulsionarii consumului.

In august 2009, John Mack, aflat inca in scaunul de CEO al Morgan Stanley, a luat o decizie importanta.


In ciuda faptului ca avea un salariu de 800,000 de dolari, considerat mic pentru nivelul sau, si tocmai refuzase sa-si acorde un bonus in mijlocul crizei financiare, Mack a decis sa-si cumpere o proprietate in cea mai scumpa parte a New York-ului, Upper East Side.

Casa, construita in urma cu 107 ani, a fost vanduta cu 13,5 milioane de dolari. Pentru a putea plati, Mack a fost ajutat de partenera sa de viata, Christy.

Un cuplu de bancheri



John, un american-libanez poreclit "Jack Cutitul" datorita pasiunii cu care isi concediaza oamenii, este una dintre cele mai cunoscute fete de pe Wall Street.

Despre Christy, in schimb, nu s-a auzit mai nimic, in afara faptului ca a obtinut nivelul de maestru in practica japoneza a Reiki, "vindecarea cu palmele".

Cu doar 2 luni inainte de a cumpara vila din Upper East Side, Christy si prietena sa Susan au lansat o initiativa investitionala, numita Waterfall TALF.

Dupa o investitie initiala de 15 milioane de dolari, a venit si ajutorul de 220 de milioane de la Federal Reserve, bani cu care urmau sa cumpere titluri de valoare compuse din credite ipotecare.

Contractul cu Fed prevedea ca orice eventual castig ar fi ramas la Waterfall, in timp ce Fed si Trezoreria ar fi acoperit 90% din pierderi.

Cum a vrut guvernul american sa treaca de criza financiara, dand bani nevestelor de pe Wall Street

Procesul a evoluat gradual. La inceput, guvernul a "aruncat" cateva sute de miliarde din banii publici pentru a salva firme cu adevarat aflate in pericol, printre care Bear Stearns si AIG.

Au urmat TALF si alte programe similare, ale caror scop era salvarea bancilor de la faliment si deblocarea creditarii.

In scurt timp, Fed ajunsese sa cumpere toate investitiile riscante de pe Wall Street.

Profitand de "nebunia temporara", executivii de pe Wall Street au inceput sa se planga la prietenii din Fed, sustinand ca se tem sa mai investeasca in ceva, atat timp cat profiturile nu le sunt garantate de stat.

Programul TALF a fost creat imediat ce Barack Obama a fost ales presedintele SUA, in noiembrie 2008, cu scopul de a reporni creditarea.


Dar in loc sa-i imprumute direct pe cumparatorii de masini, detinatorii de credite sau studentii care aveau nevoie de bani pentru studii, Federal Reserve a directionat miile de miliarde de dolari catre banci si fonduri de hedging, cu o dobanda aproape de 0.

In alte cuvinte, guvernul a dat banii primiti din partea cetatenilor americani acelorasi oameni care au provocat criza, pentru a-i putea imprumuta pe cetateni, castigand clienti si profituri imense.

Mai mult decat atat, daca beneficiarii programului TALF nu returnau banii catre Fed, nu pateau mai nimic.


Practic, daca un fond cumpara titluri de valoare cu bani de la Fed, iar acele titluri isi pierdeau din valoare, ele ramaneau in posesia Bancii Centrale.

In schimb, daca titlurile deveneau valoroase, fondul le putea incasa si returna banii imprumutati de la Fed, pastrandu-si profitul.

Intregul scenariu, in care miliardarii se "jucau" cu munti de titluri de valoare mai mult sau mai putin toxice, ajutandu-se de bani de la bugetul de stat, este intregul motiv pentru care este prematur sa se considere ca planurile de redresare a creditarii au avut succes.

Cand salvarea nu avea rost

Banca Centrala a Mexicului a fost ajutata cu un imprumut de 9,6 miliarde de dolari, iar banca de dezvoltare a Coreei de Sud a primit 2,2 miliarde.

Intr-o perioada in care America imprumuta bani din Orientul Mijlociu cu dobanzi ce ajungeau pana la 3%, Fed acorda imprumuturi de 35 de miliarde Corporatiei bancare arabe din Bahrain, cu dobanzi de 0,25%.

Actionarul principal al institutiei bancare din Bahrain este Banca Centrala a Libiei, care detine 59% din operatiune.


Indirect, Muammar Gaddafi a primit peste 70 de imprumuturi din partea Federal Reserve.

Alte sute de milioane au fost trimise unor fonduri ai caror investitori principali avea adrese in Insulele Cayman.


Multe dintre acele adrese apartineau unor companii care aveau legaturi stranse cu oamenii de pe Wall Street, cum ar fi Pimco, BlackStone si.. Christy Mack.

Waterfall TAFF Opportunity, compania detinua de doua neveste de pe Wall Street catre care Rezervele Federale nu au avut emotii sa trimita sute de milioane de dolari, este in fapt un offshore.



Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 2383 ori