CE propune masuri pentru prevenirea crizelor in sectorul bancar european

Comisia Europeana a propus, miercuri, o serie de masuri prin care se introduc norme europene in materie de redresare si rezolutie bancara. Aceste norme garanteaza ca pe viitor autoritatile vor dispune de mijloacele necesare pentru a interveni decisiv atat inainte de aparitia problemelor, cat si in prima faza a eventualelor situatii de criza.

In plus, daca situatia financiara a unei banci se degradeaza iremediabil, masurile propuse asigura mentinerea functiilor critice ale acesteia, in timp ce costurile aferente restructurarii si rezolutiei sunt suportate de proprietari si de creditori, nu de contribuabili.

Pentru a mentine in functiune servicii financiare esentiale pentru cetateni si firme, guvernele au fost nevoite sa injecteze bani publici in banci si sa emita garantii la un nivel fara precedent - in perioada octombrie 2008 - octombrie 2011, ajutoarele de stat aprobate de Comisia Europeana si acordate institutiilor financiare s-au cifrat la 4.500 de miliarde de euro.

Masurile propuse urmaresc ca cetatenii sa nu mai suporte consecintele deteriorarii finantelor publice

In acest mod s-a evitat falimentul bancar masiv si dezechilibrele din economie, insa povara deteriorarii finantelor publice a ramas pe umerii contribuabililor, fara a se identifica solutii pentru gestionarea situatiilor critice prin care trec marile banci transnationale.

"Criza financiara i-a costat foarte mult pe contribuabili. Masurile propuse astazi reprezinta ultima etapa in indeplinirea angajamentelor luate in cadrul G20 pentru o mai buna reglementare in domeniul financiar. Trebuie sa le oferim autoritatilor publice instrumentele necesare pentru a putea gestiona in mod adecvat eventualele crize bancare viitoare. In caz contrar, cetatenii vor trebui sa suporte iarasi consecintele financiare ale acestor crize, in timp ce bancile salvate vor continua sa procedeze la fel, stiind ca vor fi din nou ajutate", a declarat comisarul european pentru piata interna si servicii Michel Barnier.

Instrumentele propuse se impart in competente de "prevenire", "interventie timpurie" si "rezolutie", interventia autoritatilor fiind direct proportionala cu gravitatea situatiei.

Instrumentele de prevenire

In ceea ce priveste prevenirea, conform noului cadru bancile sunt obligate sa intocmeasca planuri de redresare care sa stabileasca masurile de adoptat in eventualitatea deteriorarii situatiei financiare, cu scopul restabilirii viabilitatii acestora.

In al doilea rand, autoritatile carora le revin responsabilitati legate de rezolutia bancilor trebuie sa elaboreze planuri de rezolutie care sa includa optiuni pentru bancile aflate in situatie critica si care nu mai sunt viabile (de exemplu, detalii referitoare la aplicarea instrumentelor de rezolutie si modalitati de asigurare a continuitatii functiilor critice). Planurile de redresare si de rezolutie se vor elabora atat la nivel de grup, cat si individual, pentru fiecare institutie din cadrul grupului.

In al treilea rand, daca in cursul acestui proces de planificare se intampina obstacole care compromit rezolutia, autoritatile pot obliga o banca sa-si schimbe structurile juridice sau operationale, astfel incat sa i se poata aplica instrumentele de rezolutie disponibile intr-un mod care nu afecteaza functiile critice si nu ameninta stabilitatea financiara.

Masurile de interventie timpurie

Referitor la interventia timpurie, autoritatile de supraveghere vor putea interveni intr-o etapa incipienta pentru a contracara problemele financiare imediat ce apar. Competentele in materie de interventie timpurie se declanseaza in momentul in care o institutie nu indeplineste sau este pe punctul de a nu indeplini cerintele obligatorii de capital. Autoritatile pot impune institutiei respective sa aplice masurile prevazute in planul de redresare, sa elaboreze un plan de actiune si un calendar de aplicare a acestuia si sa solicite convocarea unei adunari a actionarilor in vederea adoptarii unor decizii urgente.

Autoritatile pot cere institutiei sa intocmeasca un plan de restructurare a datoriei impreuna cu creditorii. In plus, daca situatia financiara a unei banci se deterioreaza considerabil, iar instrumentele descrise mai sus nu sunt de ajuns pentru a corecta situatia, autoritatile de supraveghere vor avea competenta de a numi un administrator special, pentru o perioada de timp limitata. Sarcina principala a administratorului special este restabilirea situatiei financiare a bancii si gestionarea corecta si prudenta a activitatii acesteia.

Instrumentele de rezolutie

In fine, in legatura cu competentele si instrumentele in materie de rezolutie, rezolutia are loc atunci cand masurile preventive si de interventie timpurie nu reusesc sa evite deteriorarea situatiei pana la punctul in care banca intra sau poate intra in criza. Daca se stabileste ca nu se pot intreprinde actiuni alternative care sa permita evitarea intrarii in criza si ca este in joc interesul public (in ceea ce priveste accesul la functii critice ale bancii, stabilitatea financiara, integritatea finantelor publice etc.), autoritatile trebuie sa preia controlul institutiei si sa initieze actiuni decisive de rezolutie.

Principalele instrumente de rezolutie se refera la vanzarea activitatii, institutia-punte, separarea activelor si recapitalizarea interna.