Popularitatea cautata in mod exagerat sau lipsa dorintei de a socializa pot ascunde afectiuni destul de grave din perspectiva psihologica.
Spre exemplu, dorinta exagarata de a fi in centrul atentiei, poate avea la baza o tulburare de personalitate narcisica sau borderline.
De asemenea, daca lipsa dorintei de a socializa este permanenta, putem vorbi despre o tulburare de personalitate schizoida.
Insa, daca aceasta dorinta este episodica, putem vorbi despre un sindrom depresiv.
De ce cauta anumite persoane sa fie tot timpul in centrul atentiei, pe cand altele se feresc cat pot de interactiunile sociale? Tine cumva acest aspect de stima de sine?
In primul rand, este important sa stim faptul ca, stima de sine se formeaza in prima copilarie, in functie de interactiunile din cadrul familiei. Iar acest viciu de crestere, din nefericire, ne poate urmari toata viata.
Tot in mica copilarie, se poate decide daca vom cauta cu tot dinadinsul sa obtinem atentia si afectiunea celorlalti, sau din contra, ne vom feri de societate, considerand-o periculoasa.
Mai apoi, in adolescenta, sau in tinerete, stima de sine se formeaza in congruenta cu sexul opus, cu ideea de cariera sau pur si simplu prin decizia de a avea o viata echilibrata.
Astfel, putem spune ca, stima de sine are nevoie de feedback, pentru a se consolida sau pentru a tine in echilibru persoana respectiva. Insa, daca acest echilibru este cautat in persoane dezechilibrate si nu remarcam acest lucru la... mai mult
Miercuri, 29 Mai 2019, ora 15:52
Un esec, in orice domeniu, poate crea o avalansa de afectiuni medicale si psihice. Si asta se intampla pentru ca, marea majoritate a oamenilor nu stiu sa treaca peste evenimentul traumatic, considerand ca: "ceea ce mi s-a intamplat mie este ingrozitor, nu meritam, nu ma asteptam si uite ce patesc".
Pentru a intelege mai bine un esec, este bine sa subliniem faptul ca, rezistenta la situatiile traumatizante este diferita de la om la om.
Ceea ce o persoana poate considera a fi o situatie catastrofala, negasind situatii de iesire, pentru un alt individ, poate reprezenta un factor de motivatie. De aceea, un prim element ce trebuie luat in calcul este reprezentat de rezistenta la factorii stresanti.
Iar mai apoi, in functie de aceasta trebuie sa descoperim: factorii de motivatie, resursele pe care se poate baza, dar si un plan ce trebuie respectat pentru a se depasi acea situatie.
Dar sa vedem ce poate reprezenta un esec, cat si ceea ce poate fi o rezolutie potrivita.
Divortul. De cele mai multe ori, cel putin unul dintre membrii fostului cuplu, considera divortul un esec. Si asta se intampla in primul rand, pentru ca a luptat asa cum s-a priceput pentru a-si pastra familia, dar nu a reusit. Ei bine, aici, esecul poate fi perceput gresit.
Pentru ca, intr-un cuplu, este nevoie ca ambii parteneri sa lupte pentru relatie, sa isi doreasca schimbarea proprie in beneficiul familiei, mai mult decat schimbarea partenerului, la propriu sau la figurat.
De aceea, o... mai mult
Vineri, 21 Decembrie 2018, ora 11:55
Facebook-ul poate fi comparat, uneori, cu o fisa de diagnostic psihologic. Tot ceea ce posteaza individul, il reprezinta. Si oricat ar dori sa creada ca el foloseste Facebook-ul, de fapt, el este cel folosit de Facebook, spun sociologii, psihologii si cei ce se ocupa de evaluarea nevoilor individului.
Cum a ajuns individul sa urmareasca de zeci de ori pe zi ce se intampla pe profilul lui? Poate fi considerata o dependenta?
Bineinteles ca este o dependenta similara oricarei alteia, una care face rau, chiar mai rau decat dependenta de o tigara sau de alcool. De ce spun asta? Pentru ca in spatele cautarilor febrile se ascunde evident o tulburare obsesiv-compulsiva.
Aceasta este caracterizata de dorinta, greu de tinut in frau, da scroll in permanenta si de a vana un like.
Insa, individulului ii vine greu sa creada ca sufera de o afectiune, in primul rand pentru ca se compara cu ceilalti care fac acelasi lucru. Iar mai apoi, pentru ca, spune el, nu ii face nici un rau. Si aici este imensa greseala.
Ii face rau pentru ca il face dependent, ii face rau pentru ca urmarindu-i pe ceilalti ajunge sa se compare cu acestia. Astfel incat, avatarul lui devine una cu propria personalitate. Si cu cat investeste mai mult in avatarul de Facebook, cu atat se departeaza de realitatea obiectiva, pe deoparte.
Iar din alta perspectiva, comparatia permanenta cu ceilalti si dorinta de a iesi cumva in evidenta, ajunge sa il imbolnaveasca mult mai mult decat crede.
Pentru ca ii... mai mult
Marti, 02 Octombrie 2018, ora 12:36
A lucra de acasa poate deveni o problema pentru angajat, ce poate declansa o suma intreaga de afectiuni psihice cum ar fi: depresia, mancatul obsesiv-compulsiv sau tulburari ale somnului.
De asemenea ii poate afecta interactiunea cu familia, ducand la certuri sau divort. Si interactiunile sociale pot fi afectate, pentru care este posibil sa isi formeze o lume a lui, in care nu mai simte placerea sau dorinta de a socializa, de a merge sa ia masa la un restaurant, sau sa vizioneze un film.
Pentru ca toata lumea lui s-a dezvoltat intre peretii casei, unde aparent are totul la dispozitie.
Este important totusi, sa adaug faptul ca aceste probleme nu se intalnesc la toti angajatii, ce lucreaza de acasa, ci la un procent insemnat dintre acestia.
Sa vedem care pot fi elementele negative ce pot afecta angajatul:
Grija fata de propria persoana. Daca lucreaza de acasa, atunci nu mai este nevoit sa aiba grija de modul in care arata sau se imbraca. Astfel poate renunta incet, incet, la igiena personala, la stilul in care se imbraca sau se aranjeaza. Indolenta de inceput, poate crea teren fertil unei depresii ulterioare.
Lipsa colegilor si a interactiunii directe cu acestia. Relatiile devin mai de graba virtuale, aducand dupa sine, toate elementele disfunctionale caracteristice: perimarea limbajului verbal si nonverbal, crearea unei imagini a propriei persoane iluzorie, mai de graba corespondenta cu ceea ce ne dorim sa credem despre noi, decat cea reala.
Deasemenea... mai mult
Marti, 07 August 2018, ora 14:42
Drepturile omului sunt in anumite situatii doar o metafora inutila si eventual periculoasa. Din acest motiv, curentul #MeToo pare sa devina un varf de lance, la care, in calitate de psiholog, simt nevoia sa ma aplec, pro bono publico. De ce spun asta?
Pai sa luam un caz ipotetic pentru a vedea despre ce este vorba. O fetita de 12 ani violata.
Violatorul are de partea lui drepturile omului care prevad:
"Una dintre cele mai importante institutii ale dreptului executional penal, in jurul careia este organizata activitatea sistemului penitenciar, este cea a drepturilor detinutilor.
Mai mult decat atat, acestea nu raman doar la nivel teoretic, de concept, ci trebuie aplicate, respectate, uneori modificate sau adaptate.
Abordand problema drepturilor detinutilor, trebuie precizat de la inceput ca acestea nu trebuie identificate sau confundate cu drepturile cetatenilor.
Ele privesc unele aspecte ale relatiilor condamnatului cu conducerea penitenciarului (dreptul la hrana, la ingrijire medicala etc.) sau ale relatiilor cu familia (dreptul la vizite, la pachete, la corespondenta etc.) ori au in vedere respectul pentru demnitatea condamnatului."
Deci condamnatul are demnitate si o gramada de drepturi. Cu victima ce se intampla?
Cine se gandeste la demnitatea ei? La drepturile ei? La ce ar fi putut realiza daca nu exista calaul? Nimeni...
De ce? Pentru ca nici o organizatie, nici pe departe atat de puternica si vocala care sa ii spustina drepturile.
Doar... mai mult
Vineri, 22 Iunie 2018, ora 17:28