"Urmasul" lui Liszt si pianul sau calator - Interviu cu Horia Mihail

Sambata, 18 Februarie 2012, ora 00:00
5789 citiri
"Urmasul" lui Liszt si pianul sau calator - Interviu cu Horia Mihail
Horia Mihail

Pianistul Horia Mihail a vorbit, intr-un interviu acordat Business24, despre cat costa si cine isi permite cultura, despre fenomenul de "manelizare", dar si despre "Pianul calator" cu care va pleca curand in turneu prin tara.

Daca bunastarea ar fi o simfonie, nota muzicala care ar caracteriza-o s-ar numi "propria constiinta". O spune celebrul pianist roman, Horia Mihail, care dupa ce si-a urmat inima in America si inapoi, dupa ce a plecat pe drumul lui Liszt prin Tarile romanesti cu un "pian calator", stie mai bine ca oricine ce inseamna constiinciozitatea.

Asigurarea accesului liber si egal la cultura este o conditie a democratiei, avand aceeasi valoare cu garantarea libertatii individului. Cum poate societatea romaneasca sa incurajeze individul si comunitatile sa-si asume responsabilitatea pentru propria lor emancipare culturala?

In aceasta perioada stranie din punct de vedere economic, si nu ma refer doar la starea Romaniei, ci la starea lumii in general, cultura a ramas undeva in urma.

Intr-o lume ideala acest acces la cultura trebuie realizat in doua directii majore: una este cea a autoritatilor, toate institutiile care tin de stat si au legatura cu cultura, iar al doilea mare drum este initiativa privata.

In Romania, infrastructura lasa mult de dorit. In acelasi timp, educatia pe care o primeste tanara generatie nu este egala, din punct de vedere al calitatii si al informatiei pe care un tanar o primeste. De altfel, aceasta inechitabilitate se intalneste in absolut toate tarile democratice si tine strict de latura financiara.

Copiii care au norocul de a se naste intr-o familie instarita beneficiaza in cele mai multe cazuri de educatie mai buna decat un copil care provine dintr-un mediu mai sarac.

Asta nu inseamna ca nu exista cazuri in care, cu mult efort, un tanar mai putin norocos reuseste sa ajunga la un nivel. Aceasta problema trebuie vazuta si din partea cealalta - cat de interesant este pentru un cetatean al Romaniei sa acceseze intr-adevar cultura.

Am trecut printr-o perioada oribila din punct de vedere cultural, vorbesc de anii 1990. Interesul pentru carte, pentru muzica, arta in general a scazut brusc deoarece marea majoritate a romanilor a inteles ca trebuie sa devina mici intreprinzatori.

Aceasta frenezie a trecut si am observat ca incet-incet, cel putin in orasele mari din Romania, se creeaza o clasa de mijloc, iar asta inseamna si cultura si acces mai facil la cultura.

Fenomenul cultural nu poate fi izolat de starea generala a societatii, de conditiile de existenta a oamenilor. Este cultura o sinteza a intregii existente sociale a unui popor?

Daca este vorba de puterea de cumparare a produsului cultural, in Romania este mult mai mare decat in Germania. Daca pretul unui bilet la un concert la Filarmonica din Bucuresti sau la Orchestra Nationala Radio este undeva in jurul a 7-8 euro, la Filarmonica din Berlin depaseste cu mult 100 euro.

Haideti sa luam venitul mediu al romanului interesat de aceasta muzica si pe cel al neamtului si atunci putem vedea ca romanul poate cumpara cu mult mai multe bilete decat un neamt. Nu vad ca starea economica a unei natiuni sa aiba foarte mult de-a face cu consumul de cultura.

Nemaivorband ca in orasele mari din Romania sunt o groaza de evenimente la care accesul este gratuit. Este vorba de vointa consumatorului pana la urma.

Este greu sa pretinzi o viata culturala intensa in conditiile in care o mare parte a populatiei se zbate inca pentru asigurarea traiului de zi cu zi?

Inainte de 1989, cred ca erau mult mai multi oameni care nu aveau ce sa manance. Salile erau pline in toate orasele mari ale Romaniei. Procentul de saraci cu adevarat nu este mult mai mare decat acum 20 si ceva de ani.

Gresesc cei care nu inteleg potentialul economic al culturii?

Daca va referiti la artele spectacolului, acestea pot fi profitabile, atata vreme cat exista si un management privat care sa reuseasca sa inteleaga acest lucru, sa-l si faca cu succes.

Chiar daca sunt pianist, am avut ocazia in ultimii 5-6 ani sa suplinesc si lipsa acestui management. Lucurile pe care le-am observat in SUA, locuind acolo 10 ani, am incercat sa le aplic in Romania. Practic, se poate face un business din arta spectacolului.

Nu mai departe de acum cateva zile, am fost la circ, la celebra companie Cirque du Soleil. Sunt sigur ca s-a facut un profit fantastic. Asta se poate face si din muzica clasica si din teatru.

E foarte important si cum vinzi, cui vinzi si cui te adresezi pentru a obtine finantare.

Cum reactioneaza oamenii de afaceri cand vine vorba despre sustinerea actului cultural?

In 2006, am semnat un contract de sponsorizare cu o firma de electronice. A fost primul contract de sponsorizare pe care l-am semnat in calitate de presedinte al asociatiei culturale Accendo, cand am solicitat finantare pentru realizarea unui turneu de muzica clasica.

Mi-am dat seama atunci ca se poate si in Romania. Marile companii au deja o strategie de comunicare si, daca include cultura, rezultatele sunt pozitive. Daca nu, nu. De multe ori, decizia este personala, daca cel care are puterea de decizie este un adept al mecenatului, semneaza acest contract.

Este posibil ca foarte multi manageri de companii sa nu stie de fapt ca o mare parte din banii care sunt destinati culturii sunt dedusi de la taxe integral, legea din Romania fiind una foarte permisiva, din acest punct de vedere. E adevarat, e un demers cat se poate de greu, din punct de vedere al artistului care cere bani pentru propriile proiecte.

Lipsa intermediarului mi se pare de rau augur pentru Romania.

Ati stat foarte multi ani in America si ati calatorit in intreaga lume. Care sunt experientele care v-au marcat felul de a vedea lumea, in aceste dese calatorii muzicale?

Au existat expriente care nu au de-a face cu faptul ca sunt muzician sau ca am calatorit. Simplul fapt ca era sa fiu calcat de o masina mi-a schimbat total perceptia asupra vietii.

Pianul dumneavoastra va pleca in calatorie si in acest an?

Am lansat anul trecut aceasta idee a "Pianului calator". Era aniversat un compozitor mare, era vorba despre Franz Liszt, pianist mare la randul lui, care a calatorit la sfarsitul secolului XIX cu propriul lui pian in Tarile romanesti.

Am reluat aceasta idee dupa 150 de ani si am luat un pian pus la dispozitie de catre Societatea Romana de Radiodifuziune, l-am plimbat in cateva orase importante din Romania care nu au pian: Alba-Iulia, Deva, Hunedoara, iar in final Dumbraveni si Medias. Acest "Pian calator numarul 1" a ramas pentru o perioada de 3 ani la Medias.

Aceasta idee a venit in momentul in care am observat ca Societatea Romana de Radiodifuziune detine o serie de instrumente, unele in stare mai buna sau mai putin buna si am propus ideea, iar conducerea a fost de acord.

Pianul numarul 2 va pleca intr-un periplu de mai mari dimensiuni decat anul trecut. Este vorba atat de concerte cu orchestra, recitaluri in sali care au pian, dar si trei scurte calatorii ale Pianului calator care pana la urma va ramane la Sannicolau Mare, in judetul Timis, locul de nastere al compozitorului Bela Bartok.

Sunteti fara indoiala un super-star al pianului si nu putini sunt cei care, pe buna dreptate, fac o paralela intre succesul dumneavoastra si cel de care se bucura in urma cu doua secole Franz Liszt. Cum arata elita romaneasca, din interior?

Succesul de care se bucura Liszt era comparabil cu cel al trupei Beatles. Mai mult, nici nu stiu daca vreau astfel de succes. Insa este adevarat, se vorbeste din ce in ce mai mult despre mine, am decis la un moment dat sa rup tacerea si sa spun ce stiu si cine sunt.

Sunt un muzician cinstit, care crede ca are succes tocmai din cauza faptului ca isi face munca fara sa minta. De aici pana la a fi parte dintr-o elita, cred ca este mult.

Raspunsul meu este nu stiu cum se vad elitele din interior.

Multe voci spun ca romanii s-au "manelizat" sau ca sunt aproape de a deveni astfel. Este doar perceptia de la televizor sau e vorba de un fenomen mult mai profund, in mentalul romanesc contemporan?

Este o forma de expresie muzicala care prinde in aceasta perioada. Sa stiti ca am ascultat, de curiozitate, lucruri care sunt interesante chiar si muzical, pentru foarte scurt timp.

Romania s-a aflat, se afla si se va afla tot timpul la mai multe interesectii din punct de vedere cultural: suntem balcanici, dar suntem latini, avem o influenta slava foarte mare si o populatie minoritara fino-ugrica. Din pacate, nemtii au plecat.

Acest melanj cultural nu poate decat sa produca cutremure in randul personajelor care compun Romania. Nu stii exact pe unde esti, cine esti si ce vrei, din acest punct de vedere.

Mai avem o interesectie importanta, cea religioasa: suntem ortodocsi, dar sunt si foarte multi catolici. Diferenta de comportament in fata lui Dumnezeu este diferita si asta provoaca mici cutremure.

Nu cred ca e un pericol aceasta asa-zisa "manelizare" si cred ca fenomenul e in declin. A avut un maxim in perioada anilor 1998-2000. Atunci chiar am fost socat, m-am intors din SUA si am butonat canalele televiziunilor nationale si erau manele peste tot. Acum, nu mai sunt chiar asa, sunt canale dedicate.

Pericolul mare acum este imbecilizarea prin tot felul de programe asa-zise artistice, care apar la toate televiziunile la toate orele.

O alta problema este aceasta nebunie cu codurile de vreme. Ninge 20 de centimetri si avem cod portocaliu. S-ar putea sa fie diverse manevre pentru a tine populatia preocupata de un anumit domeniu.

Sunt cu sufletul alaturi de oamenii napastuiti din judetele Buzau, Vrancea si unde mai sunt. Acolo este intr-adevar o catastrofa. Insa priviti ce se intampla in Bucuresti, aveam cod portocaliu acum 2 zile, a fost o ninsoare mai mare.

Am observat si in societatea americana. Daca va aduceti aminte de O.J. Simpson, celebrul jucator de fotbal american despre care se spune ca si-a omorat sotia, a fost o poveste la sfarsitul anilor '90.

Acest O.J. Simpson a creat o intreaga isterie la nivelul Statelor Unite. Tin minte ca eram profesor la Boston University.

Am plecat de acasa, am parcat masina si aveam de facut cateva sute de metri pana la scoala, nu stiam ce se intampla, dar masinile nu mai mergeau, lumea statea cu radiouri sau vorbea la telefoane, am crezut ca e o catastrofa nucleara. Se dadea verdictul la acel proces. Puterea media asupra populatiei a fost atat de mare incat a paralizat un intreg popor pentru cateva minute.

Sa presupunem ca fiecare factor de ordin politic, social, cultural ar fi o clapa a pianului dumneavoastra. Care sunt notele muzicale care, apasate cum trebuie, ar putea sa creeze o simfonie a bunastarii romanesti?

Exista o clapa care trebuie apasata cu multa grija, cat mai bine si frumos cu putinta. Acea clapa este propria constiinta.

Cred ca, daca fiecare individ isi gaseste locul in societate, stie ce trebuie sa faca, este multumit cu ceea ce face si face lucrurile cu constiinciozitate si cu sinceritate, atunci exista premisele ca orice clapa apasata sa sune ca o simfonie.

Sunt relatii interdependente, exista factori care ii motiveaza sau ii demotiveaza pe altii. Haideti sa gasim o melodie care sa sune ca o simfonie. Ce ne facem daca acei oameni care apasa aceste clape nu o fac cum trebuie? Mint, fura, insela si asa mai departe.

N-o sa iasa o simfonie. Cred ca acea unica clapa pe care o apasam in constiinta noastra este cea mai importanta.

#pianul calator horia mihail, #concerte horia mihail, #cultura romaneasca horia mihail, #horia mihail pianist, #horia mihail compozitii franz liszt , #Muzica