Un pensionar din Fagaras - artist cu "atelier de re.creere", care nu a ratat nicio arta

Vineri, 29 August 2014, ora 15:08
1749 citiri
Un pensionar din Fagaras - artist cu "atelier de re.creere", care nu a ratat nicio arta
Sursa foto: Buna ziua Fagaras

Fiul croitoresei Regelui Mihai, Titus Francu, acum pensionar de 66 de ani stabilit in Fagaras, si-a transformat casa intr-un imens atelier de arta, unde gasesti sute de pensule, culori, statuete, instrumente muzicale.

E sculptor, pictor, restaurator de mobilier si icoane si ii invata pe copii sa-si dezvolte creativitatea, scrie Mediafax.

Titus Francu este primitor si plin de haz, un artist "care nu a ratat aproape nicio arta".

N-am apucat sa batem, pentru ca ne-a asteptat cu bratele deschise in pragul casei, unde este lipit de altfel mesajul "Nu bate! Ies eu din cand in cand".

El si-a transformat casa din Fagaras intr-un "atelier de re.creere", cum ii place sa spuna. Are peretii tapetati cu fotografii cu oameni dragi, desene si picturi, iar pretutindeni vezi sute de pensule, culori, statuete, instrumente muzicale, dalti si nenumarate "vechituri" dragi inimii lui.

Si peste tot pe unde intorci privirea gasesti un mesaj scris pe pereti, pe mobila si pe oriunde. "Atentiune! Consumul excesiv de alcool duce la ...terminarea lui. Iar tigarile, sa le arza focul...", este unul din mesaje, lipit pe oglinda din bucatarie.

Artistul si-a compus un eiptaf

Si-a facut si epitaf: "Aici zace don' Titel/ Suflet bun si spirit fin/ De mai treceti pe la el/Nu uitati s-aduceti vin".

Nu-i place sa se laude si prefera sa spuna ca e mai degraba restaurator decat artist, desi nu este arta careia sa nu i se fi inchinat cu toata priceprea: e sculptor, pictor, restaurator de mobilier si icoane, picteaza sau restaureaza interioare de biserica si fresce, a cochetat cu cinematografia si fotografia, dar si cu muzica.

Nu poate lucra daca nu are macar o floare langa el. Acum are o floarea-soarelui culeasa cu grija din gradina si pusa intr-o vaza, pe masa de lucru. Poate "copia" la perfectie orice pictura, dar are si stilul sau propriu.

Seamana izbitor cu Brancusi, despre care spune, de altfel, ca-i este tata, artistic vorbind.

"Tata mi-a fost Brancusi, iar mama Michelangelo", spune el glumind.

Din cand in cand mai face si inventii nastrusnice. Una dintre ele este un gratar confectionat din fierul de calcat al bunicii - a transformat un fier de calcat vechi intr-un gratar pentru mici si friptura.

Titus Francu spune ca are arta in sange, mostenita de la parinti. Tatal lui era profesor, iar in timpul liber lucra ca tamplar, iar mama lui a fost croitoreasa Regelui Mihai.

A iubit lemnul de cand era copil si se catara pe strungul tatalui sau, curios sa vada cum prinde viata lemnul.

"De la 4 ani, de cand m-am urcat pe tejghea si m-a lovit tata din greseala cu un ciocan in cap, de atunci am indragit lemnul si mirosul de lemn, iar la 6-7 ani am facut prima mea pereche de patine din lemn, cu nojite. La 8 ani aveam primele lucrari de sculptura in alabastru si lemn, facute asa cum m-am priceput atunci", spune pensionarul.

In copilarie, a invatat sa cante la vioara

Tot in copilarie a invatat sa cante si la vioara bunicului, o imitatie dupa Stradivarius. Are si o peripetie cu vioara aceea, pe care, adolescent rebel fiind, a vandut-o unui lautar ca sa faca bani pentru distractie in Capitala.

"M-a trimis tata la Bucuresti cu vioara, sa fac scoala. Eram in clasa a IX-a atunci. Ce sa fac eu cu vioara la Bucuresti? Cand am ajuns la Gambrinus si am dat de bere si carnati oltenesti... am vandut vioara unui lautar, cu 1.000 de lei, iar banii i-am cheltuit pe tigari, bautura si femei", povesteste el razand.

A chefuit doua saptamani in Capitala, apoi s-a intors acasa. Fara vioara. Iar dupa ce a primit o bataie zdravana de la tatal sau, s-a vazut din nou urcat in tren si trimis sa recupereze cum stie vioara de la lautarul caruia i-o vanduse. Omul i-a cerut pret dublu pe ea, 2.000 de lei.

"Am vandut un geamantan de haine, am facut felicitari si martisoare pe care le-am vandut in piata si intr-un final am strans 2.000 de lei, i-am dat aluia si mi-am luat vioara inapoi", mai povesteste el.

Vioara exista si acum, dar la sora lui in Bucuresti. Rebel e si acum, la a doua tinerete, cand rade si plange de amintiri si cand lasa mesaje pe pereti pentru el si pentru musafiri. Ca adult, si-a castigat existenta din decoratiuni civile si industriale in anii '80-'85.

"Asta faceam. Decoratiuni, inscriptii. Reclama: <> si pe urma, in '89 <>", spune el in gluma.

Despre perioada comunismului, Titus Francu spune ca au fost vremuri grele, cand familiei sale i-au fost luate pana si vitele din batatura si masina de cusut a mamei, dar totusi n-a fost de acord cu modul in care au sfarsit Nicolae si Elena Ceausescu.

"Nu ar fi trebuit impuscati, ci inchisi intr-o hruba amandoi si lasati sa joace o <> sau <>...Nu-i impusti asa ca pe animale... Parerea mea", mai spune el.

Dupa ce a iesit la pensie, a avut mai mult timp sa se ocupe de arta

Dupa ce a iesit la pensie, a avut mai mult timp sa se ocupe de arta lui, in toate formele ei. La usa lui vin atat localnici care ii cer sa le reconditioneze sau sa le picteze mobila sau diverse obiecte, cat si clienti de peste hotare, in special din Franta si Belgia, unde are multi priteteni.

Recent a recreat o fresca de doi metri inaltime cu Maria de Medicis, o replica dupa Rubens, in locuinta amicului lui francez, Marcel, caruia i-a facut si mobilier sculptat in living.

Cu toate astea, nu stie sa faca bani din arta lui, cum singur marturiseste. Acum, la 66 de ani, s-a gandit ca ar fi timpul sa lase in urma lui nu doar zeci de sculpturi si picturi, ci si doua volume, unul de poezie, "Portret in passe-partout/Cintec in amurg", dedicat in intregime familiei lui, si unul de haiku, "Ganduri pentru Ana", dedicat nepoatei sale.

"Iesind la pensie am vrut sa-mi scriu niste memorii, sa scriu o poezie-doua. Fantani am sapat, case am construit, am facut sapte copii, am sadit un pom... adica am facut ce trebuie sa faca un om pe lumea asta", povesteste el.

O parte din cei sapte copii i-au mostenit inclinatia catre arta.

"Mihai este fotograf profesionist in Cipru, Teodora - designer vestimentar in Spania, Alina Mihaela este fotograf si designer in America, Andrei e tamplar, iar Andreea se pricepe la arta decupajului", spune el cu mandrie.

Printre altele, Titus Francu se ocupa si de copiii din Fagaras, in cadrul Asociatiei AVE, invatandu-i sa-si dezvolte latura artistica, dar si sa indrageasca lectura, totul fara niciun ban.

"E un program foarte frumos in Fagaras <> prin care incercam sa ii punem pe copii sa citeasca. In niste casute de lemn in centrul orasului, avem biblioteci cu carti, iar copiii pot veni sa citeasca", spune el.

Copiii sunt o parte imensa din el. Si le ofera ce are mai bun pentru a le dezvolta creativitatea.

"Astia mici sunt atat de sinceri si frumosi incat pot sa lucrez foarte frumos cu ei. Ii invat pictura, pirogravura, desen, colaj, montaje, fotografie, marochinarie, pictam pe scoici si pe pietre ... tot ce poate fi de ajutor in creatie ... Au o dexteritate si un talent de parintii nu-si dau sema. Daca ii observi si le descoperi latura artistica, ei pot spune niste povesti extraordinar de frumoase prin arta", spune artistul.

Nu doar arta il pasioneaza, ci si caii. Astfel, se ocupa de turism ecvestru impreuna cu fratele lui, Relu Francu, cu Doina Pieper, presedinta Comitetului National de Turism Ecvestru, si cu Mariana Mirea, gazda lor de la Lacurile Beclean.

"Turistii sunt asteptati cu calestile la gara. Se pun seile pe 5-10 cai, depinde de cati excursionisti avem. Se fac plimbari calare prin padurile noastre extraordinare si pe vai, se lasa cu foc de tabara si cantari la chitara. Ne urcam pe caluti si ne plimbam prin Tara Fagarasului, pe un traseu de 250-300 de kilometri, in 7-8 zile. Sunt doua feluri de plimbari de genul acesta: una <>, adica mai salbatica, cu cortul, mai haiduceasca si cea <>, de placere pentru excursionisti putin mai pretentiosi, care vor sa se cazeze la cabana...", povesteste el.

A calatorit si prin cateva tari straine, mai ales in Franta, unde merge mereu la amicul lui, Marcel, dar daca il intreaba cineva ce tara ii place mai mult are mereu un singur raspuns: Tara Fagarasului.

Isi traieste viata din plin, cum crede el ca e mai bine, dar priveste si inapoi cu nostalgie.

"Imi reproseaza unii ca traiesc din amintiri. Mai fratilor! Traiesc! Lasati-ma pe mine sa traiesc din amintiri ca sunt frumoase! Ce-i daca ma mai uit in spate din cand in cand?", spune el.

Tine mult la "vechiturile" lui si, la randul sau, a pastrat intregul atelier de tamplarie al tatalui sau, iar diplomele de maestra in croitorie ale mamei sale le-a inramat frumos si le-a pus la loc de cinste pe pereti.

La fel i-a rugat si pe copiii lui. Sa imparta intre ei cate ceva din ce va ramane in urma lui.

"Pentru ca daca eu am avut grija de ele, asa sa aiba si ei grija de lucrurile lui bunicu sau ale lui tata...", spune el.

Il doare sufletul cand se gandeste ca batranii isi vand pe nimic obiecte vechi de prin casa, masini de cusut sau alte bunuri.

"Lasa in casa sau in tinda icoana de la bunica, sterge-o de praf, restaureaz-o sau las-o asa cum e. Pentru ca intri sa-ti iei bucata de slana si ceapa rosie si-ti amintesti de buna-ta si de bunu'. Lasa jugul in grajd, chiar daca nu mai ai vaci si boi. Dar lasa-l acolo. Si furca. Agata-le undeva ca sa-ti amintesti de ei", mai spune artistul cu lacrimi in ochi.

#Titus Francu, #reportaj artist, #Fagaras Francu , #Muzica