Portret de dirijor: Urmasul lui Celibidache, despre maestrul baghetei - Interviu

In urma marelui dirijor Sergiu Celibidache a ramas fiul sau. Serge Ioan Celibidache vorbeste in exclusivitate, intr-un interviu acordat Business24, despre tatal sau, despre cultura romaneasca, dar si despre Romania ca un film.

A locuit ani intregi in SUA si Londra, are pasaport francez, dar la origini ramane roman.

Glasul pamantului romanesc l-a intors in tara, unde doreste sa puna o amprenta in cutura romaneasca prin festivalul ce poarta cu mandrie numele tatalui sau - Sergiu Celibidache.

In copilarie canta la pian, iar muzica tatalui sau il fascina. Cu toate acestea, scena pe care se afla celebrul dirijor i se parea prea inalta pentru a ajunge la ea. De acea, Serge Celibidache s-a refugian in cinematografie, devenind un cunoscut regizor in strainatate.

Privind la Romania de astazi, regizorul Serge Celibidache, fiul marelui dirijor, o vede ca pe un film tragic-comic, careia i s-ar potrivi cu siguranta numele "Haz de necaz".

Klaus Umbach scria in "Celibidache, celalalt maestru" ca intr-un fel concertele dirijate de Sergiu Celibidache erau adevarate liturghii simfonice, care ii faceau pe unii sa le asculte stand oarecum in genunchi. Cum era Sergiu Celibidache, ca tata dar si ca artist?

Un om fara compromis... A facut muzica cu dedicatie totala si generozitate fara limita. Exact asa era si acasa, cu asteptari foarte mari. La scoala se astepta sa fiu cel mai bun, sa ma dedic la intensitate maxima, dar foarte generos.

Se gandea intotdeauna la ceilalti. Cel mai important lucru este legat de faptul ca tatal meu nu s-a folosit de muzica pentru a face cariera ci s-a dedicat pentru a dezvolta sunetul si pentru a vedea ce se intampla cu acesta cand devine muzica. Asta a fost preocuparea lui cea mai mare.

Dirijorul Sergiu Celibidache a dovedit de-a lungul timpului ca este un bun profesionist, dar in acelasi timp ca muzica este o vocatie. Ce anume ati invatat de la profesionistul Sergiu Celibidache?

Cand ai o ocupatie, sa fii capabil sa te dedici 100%. Sa nu faci compromisuri financiare. Am invatat de la tatal meu ca in meseria ta trebuie sa fii cel mai bun, indiferent daca faci cravate sau altceva. Acesta e motto-ul tatalui meu, pe care el insusi l-a aplicat in muzica, dar e valabil in orice domeniu.

In momentul in care iti alegi meseria, nu te gandi la bani, ci fii liber si urmeaza-ti visurile. Fa ce ai de facut, dar foloseste-ti la maximum talentul.

Sergiu Celibidache si-a pus amprenta in randul elitelor culturale din Romania. In ce masura pot fi romanii liberi cu adevarat fara a-si pretui cultura si fara a-si recunoaste valorile?

Acesta este si scopul festivalului Sergiu Celibidache. Libertatea e accesibila tuturor, dar fiindca romanii au avut o istorie foarte grea si doar 20 de ani de libertate, au nevoie de timp pentru a realiza ca au acces la cultura.

Pentru mine e foarte important sa prezint lumii un fenomen muzical exceptional in care tatal meu s-a exprimat. Pornesc de aici fiindca tatal meu a fost roman. Putem fi toti foarte mandri de acest lucru. Branduim in timp un produs romanesc pe care il putem promova si in strainatate.

Ati locuit foarte mult timp in SUA, la Londra, cunoasteti bine Germania, aveti pasaport francez, dar cu toate acestea sunteti roman. Cum vedeti decorul social al Romaniei de astazi?

Cand am ajuns aici, ma credeam mai mult francez si am realizat cu timpul ca nu sunt altceva decat roman. Pentru mine e foarte important sa fac ceva pentru Romania. M-am gandit ca trebuie sa promovam mai mult tara, iar in muzica pot face ceva cu ajutorul numelui tatalui meu. E un inceput si doresc asta pentru ca ma simt roman. De aceea, unde pot face o diferenta, o voi face.

Romania nu e destul de populara in strainatate. Cine are putere si voce trebuie sa le foloseasca pentru a fi auzit in afara tarii. In Paris, imaginea Romaniei e teribila. Daca mergi la Londra, nu e atat de rau, dar in Germania, Franta sau Italia, imaginea Romaniei nu este una foarte buna, Romania este asociata cu coruptia.

Ma doare sufletul sa aud acest lucru. De aceea, festivalul acesta nu-l fac pentru tatal meu ci fiindca sper sa se vorbeasca altfel despre Romania. Dorinta mea e sa incepem festivalul Sergiu Celibidache din Romania, sa devina un brand mondial cu care sa calatorim prin lume. Sergiu Celibidache a reprezentat un artist important pentru Romania, dar mult mai interesant e fenomenul sonor si ce se intampla cu el in inima fiecarui om.

Tatal dumneavoastra a fost un geniu al muzicii atat ca si compozitor, dar si ca dirijor. Dumneavoastra ati imbratisat tot o latura a artei, devenind regizor. V-ati gandit vreodata sa mergeti in aceesi directie ca cea a tatalui dumneavoastra?

Sigur. La inceput cantam la pian si eram fascinat de muzica, dar problema era ca atunci cand venea tatal meu acasa, am dezvoltat un complex fiindca am realizat ca nu o sa fiu nici pe jumatate la fel de bun ca el. Era mult mai bine sa descopar cine sunt eu fiindca el era super perfectionist, iar eu aveam anumite limite. De aceea, am vrut sa ma dedic unui alt domeniu.

In ceea ce priveste filmele, am avut o pasiune pentru sunet si imagine. Filmele erau cea de-a doua dragoste pentru mine asa ca m-am dezvoltat in afara muzicii pentru a nu exista o comparatie intre mine si tatal meu.

Fiindca sunteti un regizor cunoscut, voi face apel la imaginatia dumneavoastra. Daca Romania ar fi un film, cum s-ar numi acesta si in ce registru l-ati regiza: comic, tragic sau dramatic?

Trgic-comic. "Haz de necaz" e cel mai bun termen. E important sa razi in perioadele grele sau macar sa zambesti fiindca daca iei lucrurile prea in serios devine enervant. Scopul e sa acceptam ca impreuna putem sa schimbam lucrurile.

Eu am scris un film si am sa-l realizez in 3-4 ani. Se numeste "The Yellow Tie" (Cravata galbena). Este un film despre tatal meu. Nu se vorbeste despre Romania de astazi, se vorbeste de o Romanie de dinainte de razboi si nu se aduc critici.

Nu judec Romania, pentru mine e dificil sa inteleg ce s-a intamplat, sa accept lucrurile si sa-mi dau cu parerea fiindca nu am cunoscut comunismul. Nu am simtit nevoia sa fac bani foarte repede, cum este tendinta aici si nu vreau sa judec.

La mijloc e o societate in dezvoltare, care are nevoie de inca o generatie pentru a se schimba lucrurile. E nevoie de timp.

Numele pe care il purtati v-a dat posibilitatea sa fiti in preajma unor mari personalitati inca din copilarie...

De fapt, numele pe care il port mai mult a inchis usile decat sa le deschida. S-au creat multe presiuni. Chiar si la scoala lumea spunea "tatal lui e atat de mare, hai sa vedem ce e cu asta mic".

Numele a creat unele polemici. Uneori eram la mijloc fara sa stiu de ce...