Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

De la arhitectura la fotografie

Unde te duc pasii calauziti de pasiune - Interviu cu Vlad Eftenie

Unde te duc pasii calauziti de pasiune - Interviu cu Vlad Eftenie


Vlad Eftenie este unul din fotografii de seama ai Romaniei dar si doctor arhitect, lector la Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu", a lansat de curand propria carte si a avut numeroase expozitii de fotografie in Bucuresti, Lisabona, Berlin, Dublin, Nicosia, Toulouse si Padova. Interviu <

Recent a avut onoarea si de a surprinde Festivalul George Enescu in mod oficial, dar altfel decat au putut sa o faca un ochi neexperimentat.

A descoperit pasiunea pentru fotografie pur intamplator, "jucandu-se" cu un aparat foto. Nu a trecut mult pana cand lumea a inceput sa-l intrebe "cum face" si asa a luat nastere "teoria propriilor gesturi si ganduri".

"Fotografia a devenit pe nesimtite, dar sigur, o cale de cunoastere si de exprimare, de comunicare, a adus un stil de de viata", spune Vlad Eftenie, intr-un interviu acordat Business24.

Iubeste sa calatoreasca dar este indragostit de Bucuresti, oras caruia ii dedica mare parte din timpul ramas pentru fotografie, intre toate sarcinile de zi cu zi.

Despre primii pasi facut spre a-si descoperi pasiunea, despre echilibrul intre arhitectura si fotografie, dar si despre "cum se face o fotografie buna", vorbeste fotograful Vlad Eftenie in randurile care urmeaza.

Sunteti unul dintre cei mai mari fotografi din Romania, la acest moment, spuneti-ne cum s-a nascut pasiunea dumneavoastra pentru fotografie? Stiati ca sunteti capabil sa vedeti lucrurile altfel inca de dinainte de a pune mana pe aparatul foto?

Pentru inceput permite-mi sa "amendez" exprimarea - nu cred ca exista "mare" sau "de succes" sau altfel, eu cred ca exita pasiune si lucru bine facut.

"Mare" e doar o "calitate" posibila a vreunui ego, iar de asta ar trebui sa avem grija.

Exista atatia fotografi talentati, poate unii nu au incredere in ei, poate altii nu stiu sa se promoveze eficient. Eu stiu ca pentru mine fotografia este o pasiune, ca nu resimt niciun efort cand o practic, ca ma ajuta sa devin, sa descopar lumea, sa bucur si pe altii si sa le arat lumea prin ochii mei.

Nu stiam dinainte ca imi va placea fotografia, m-a aflat ea pe mine, atunci cand ne-am putut intalni, cand am fost capabil sa ii recunosc atuurile. Iar aceasta sa intamplat dupa ce am terminat facultatea de arhitectura, in 2003, si aveam o nevoie acuta sa cunosc lumea si pe mine insumi, mai bine.

Jucandu-ma cu un mic aparat digital, atunci, mi-am dat seama ca pot exprima lucrurile dimprejur cu mai multa profunzime, descoperind fatete noi pentru ceea ce vedeam cu totii.

In mod surprinzator, privind imaginile, parca vedeam si altceva, mai profund. Lumea a capatat si alte sensuri, noi.

Si atunci s-a instalat curiozitatea activa. Apoi au aparut plimbarile prin oras, apoi am accesat tehnica de lucru pe film si asa a aparut afinitatea pentru fotografia de strada.

Apoi am fost intrebat cum fac si am inceput sa nasc teoria propriilor gesturi si ganduri.

Asa au aparut primele prelegeri, apoi workshopuri. Pana la teza de doctorat si la cursul de fotografie pe care il sustin la Universitatea de Arhitectura.

Fotografia a devenit pe nesimtite, dar sigur, o cale de cunoastere si de exprimare, de comunicare, a adus un stil de de viata.

Multi se tem ca pasiunea pentru fotografie este una costisitoare, care necesita investitii mari in aparatul foto, obiectiv si alte unelte. Asa este? Ce parere aveti dumneavoastra?

Ca sa faci fotografie ai nevoie mai intai de un ochi abil, sa fii curios, de rabdare, de capacitatea de a asculta si de a te asculta, de discretie, flexibilitate, adaptabilitate, imaginatie, curaj.

Si multe altele. In tandem cu aparatul foto, acestea capata contur, ies din starea posibila de latenta.

Avem nevoie si de un aparat ca sa facem fotografie, asta e cert. Nu trebuie cazut in capcana inerenta de a crede ca un aparat scump face poze mai bune.

Fotograful face poza, aparatul doar o fixeaza. Sigur, e bine sa ai un aparat putin mai destept decat tine, care sa te provoace sa il ajungi din urma. Cand asta se intampla, poti trece la un alt aparat, mai performant.

Pana afli cu ce te simti cel mai bine, care iti sunt nevoile fotografice reale. De la un alt moment apare provocarea de a face poze bune cu aparate cat mai slabe, vezi chiar cu telefonul mobil si atat.

Legat de investitie - depinde ce faci cu fotografia ta. Daca e un business, desigur e necesara o investitie. Daca o faci pentru propria placere, e bine sa fii echilibrat in cheltuieli, sa obtii un efect maxim cu o investitie, de ce nu, minima.

Cum se impaca pasiunea pentru fotografie, o arta in care va puteti da frau liber imaginatiei, si meseria de arhitect, una care traseaza linii clare, limite si reguli?

Si arhitectura, si fotografia impart o esenta comuna: sunt arte care imbina atat o latura rationala, realista, cu una poetica, pictorialista - in cazul fotografiei. Pornind de aici, studiul arhitecturii discplineaza gandirea, inveti perspectiva. Relatia cu orasul, cu cladirile este natural decodificata.

Eu am descoperit fotografia ca zona in care sa mizez mai mult pe simturi decat pe gandire, explorand astfel eficient eu-urile interioare. Prin absenta unui client, facand-o de placere, esti eliberat de conditionari. Esti tu si practicarea cu placere a activitatii respective.

Iesind pe strazi si privind orasul, fotografiindu-l, accesand latura nemasurabila a planurilor emotionale, invizibile, am simtit cum castig ceva nou, realizand ca "fac" in continuare arhitectura, dar in alt mod.

Cele doua domenii au fost defintiv conciliate in activitatile mele odata cu realizarea studiului doctoral, acolo unde am propus fotografia ca instrument metodic de lucru in arhitectura.

O premiera in domeniu, avand si satisfactia de a inova in ceea ce priveste evolutia instrumentelor de studiu specifice arhitectului.

Ati scris chiar si o carte, "Fotografia, instrument metodic de cunoastere si investigare in planul imaginii urbane". Ce va invata din ea o persoana care ar dori sa va calce pe urme?

As sfatui orice persoana sa nu calce pe urmele nimanui. Sa si le caute, sa si le produca pe ale sale.

Avem pas diferit, purtam numere diferite la pantof, se poate incurca.

Mai sigur e sa devii tu insuti. Sigur, un model e bun pentru a fi studiat, inteles si depasit, sau pur si simplu lasat sa inspire. Lucrarea de fata, fiind adresata arhitectilor, e destul de codificata, prin prisma limbajului academic.

Ecuatia pe care se bazeaza lucrarea este urmatoarea: Orasul poate fi conderat o "scriere", scrierea se poate descompune si realcatui din parti, cititorul - utilizatorul, fiind acela care confera noi sensuri. Orasul, ca scriere, presupune cronica. Fotografia este aceea care descompune lumea in parti mai mici, fiind chiar "scriere cu lumina".

Legatura intre oras-arhitectura si fotografie fiind astfel facuta, la nivelul intim al mecanismelor proprii, capitolele dezvolta pe rand componentele acestei ecuatii.

Pregatesc o alta carte in aceasta perioada, cu o interfata mai prietenoasa, avand ca subiect central fotogarfia de strada si metodele ei, o filosofie a ei.

Ca mod de apropiere cu domeniul arhitecturii, orasului, cadrului cotodian, sustin adesea workshopuri de fotografie dupa metoda proprie de predare, cu un bun impact.

V-a cerut vreodata cineva sa-l invatati "cum se face o fotografie buna"? Ce i-ati spus? Care e secretul?

Desigur, am primit astfel de intrebari. Mai toata lumea vrea secrete de-a gata, uitand ca totul se invata prin sine, in timp, cu efort.

Am sfatuit sa incerce sa arate celorlalti ceea ce acestia nu stiu sa priveasca si sa se asculte cu atentie, toate secretele fiind deja inauntru si asteptand sa fie dezvaluite. Iar aceasta se poate face doar cu multe multe declansari.

O fotografie buna comunica intentia autorului si este relevanta pentru privitor, are un impact. Este cea mai scurta definite pe care o pot da. Fiecare e liber desigur sa afle propriile definitii.

Iubiti Bucurestiul, l-ati surprins intr-o multime de fotografii, insa ati si calatorit in lumea intreaga. Care au fost cele mai frumoase destinatii pe care le-ati vizitat? Ce inseamna, de fapt, pentru dumneavoastra o calatorie reusita?

Multa lume nu s-a gandit niciodata ca propriul oras poate fi interesant, pentru ca in general ceva valoros trebuie cautat departe. Oamenii merg in vacante, sunt turisti, platesc bani pentru a vedea ceva ce ei considera a fi valoros.

Cu atat mai mult, cliseul despre Bucuresti il recomanda ca pe un oras obositor, plin de contraste, fara o caracteristica pozitiva anume, in care te pierzi. Cu siguranta, dintr-un punct de vedere, lucrurile pot sta si asa.

Dar ar fi nedrept - ca de altfel fata de oricine, sa iei in considerare doar partile lui mai putin bune. Cum sunt nascut in Bucuresti si traiesc in el si nu mi-am imaginat niciodata ca as vrea in alta parte, desi am calatorit in toate cele patru zari, am stat sa ma intreb care ii sunt partile bune.

Nu degeaba mi se face dor de el cand lipsesc din oras, asa cum nu degeaba din cind in cand face foarte bine sa il las in urma pentru o vreme.

Am inceput sa explorez Bucurestiul din 2003, de cand am inceput sa si fotografiez. Mi se parea extraordinar sa ma plimb pe jos in weekend cand aveam timp liber, pe stradute de care auzisem doar in literatura sau in cantece, dincolo de zgomotul bulevardelor.

Afli un oras cu o patina a timpului, cu aroma straturilor istorice, te uiti la case vechi acoperite cu iedera si te intrebi oare cum se locuieste acolo, ai vrea sa intri, asculti sunete, simti arome, Afli ca orasul ti se dezvaluie dupa chipul si asemanarea ta, perceptia sa fiind direct legata de starile tale.

Afli ca in orice directie ai lua-o, strazile te poarta in bucle care te intorc de unde ai plecat. Ca nu te poti rataci de fapt. Ca arata altfel in fiecare zi, desi pare ca nimic nu se schimba.

Este orasul care isi pastreaza memoria in povestile oamenilor care raman, mai robusti decat zidurile care dispar. Un oras viu, jucaus, dinamic, neasteptat. Care merita sa fie privit cu incredere, rabdare si bunavointa.

Asa cum fiecaruia dintre noi i-ar placea sa fie privit de ceilalti. E un oras care te invata sa ai rabdare, sa lasi sa fie, sa nu ai asteptari, sa te adaptezi spontan. Un antrenament de viata sanatos, in cele din urma.

Am avut sansa sa caltoresc mult si sa imi pot face o idee cat de cat despre lume. Mai e mult de explorat. Parisul si Venetia sunt destinatiile mele favorite. Am vizitat Berlinul, Lisabona, Londra, Chicago, Tokyo, Baku, Erevan. Vara asta am fost intr-o expeditie in Laponia.

O calatorie reusita ma invata ceva nou despre mine si lumea dimprejur, imi creeaza amintiri bune de povestit mai departe, imi deschide subiecte fotografice care imi trezesc imaginatia, ma ajuta sa ma simt ca explorez cu curiozitate.

Sunteti doctor arhitect, lector la Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu", ati lansat de curand propria carte, ati avut numeroase expozitii de fotografie in Bucuresti, Lisabona, Berlin, Dublin, Nicosia, Toulouse si Padova.. Cand va mai ramane timp si pentru... poze?

Da, e o intrebare buna, pentru un om cu un program normal, ce fac eu poate parea neverosimil.

Nu stiu, avand cateva domenii de interes care se intrepatrund, nu simt ca fac un efort.

Fotografie fac oricum in timpul liber, dar pentru mine este esential sa ma pot plimba, sa pot circula, asa ca se imbina adesea activitatile.

In cadrul Universitatii particip la excursiile de studii cu studentii, incec sa profit de fiecare intamplare pentru a creea ceva cu potential valoros, cel putin pentru mine.

Ce alte pasiuni aveti?

Imi place foarte mult sa ma plimb, sa stau de vorba cu oamenii, sa explorez si sa inteleg natura firii umane, joc tenis, imi plac trenurile, imi place sa ascult muzica - in general jazz, sa merg la concerte.

Ce planuri aveti, atat pe plan profesional - arhitectura -, cat si in plan personal - pasiunea pentru fotografie?

Nu stiu nimic dinainte, nu am ceva planificat, cum nu am avut nici pana acum. Ma adaptez din mers, fiind adeptul constructei din pasi mici si siguri. E important sa te asculti bine, sa stii cand sa spui Nu, sa alegi cu grija ce faci - ca sa il poti face foarte bine, cu placere.

In linii mari, sper intr-o atenuare a asa zisei crize, pentru ca proiectarea in arhitectura sa prinda iar aripi.

Intre timp eu aprofundez ativitatea ca lector in cadrul UAUIM, cu studentii, o experienta extrem de placuta pentru mine.

Incerc sa editez cartea despre filosofia fotografiei de strada, sa imi deschid in sfarsit un site, sa aflu noi destinatii de plimbare si noi expresii fotografice. Sa aflu noi sensuri si secrete ale vietii de zi cu zi.

Cand vom avea ocazia sa mai vedem poze semnate Vlad Eftenie?

Aveti aceasta ocazie in fiecare zi, pe retelele de socializare public contant, am mii de imagini in calculator sau pe filme inca nescanate care asteapta sa fie descoperite si privite.

Ce trebuie sa facem daca o poza ne place atat de mult incat ne-am dori s-o luam acasa sau s-o oferim drept cadou cuiva?

Va puteti adresa autorului. Colaborez cu firma Kodex care se ocupa in mod profesional de printare si inramare.

In acelasi timp, evoluez in cadrul unor galerii on-line, cum ar fi Cameleo.ro sau in sectiunea dedicata tablourilor de pe siteul F64. Speram cu totii intr-o crestere a pietei de fotografie.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 91437 ori