Ce s-a ales de industria de armament din România. Ce mai putem să producem în țară, când nevoia de arme și muniție este mai mare ca niciodată în ultimii 35 de ani

După ce companiile europene care produc armament și-au văzut acțiunile crescând major pe burse săptămâna aceasta (conglomeratul german Thyssenkrupp și-a văzut luni acțiunile urcând cu 20%), Ziare.com a adus laolaltă un tablou recent al situației interne. Companiile noastre de armament au crescut în valoare în ultimii ani (chiar și-au dublat cifra de afaceri în 2022, după izbucnirea războiului din Ucraina), dar, global, sectorul este dominat de departe de firme private, în timp ce Statul promite investiții anul acesta de cel puțin 750 de milioane de lei și măsuri de revitalizare, precum relansarea producției de pulberi și muniție, modernizarea vehiculelor blindate și dezvoltarea unui ecosistem tehnologic competitiv. La fel ca ceilalți membri NATO, am încercat să mărim procentul din PIB alocat apărării – de la 2,26%, în 2024, la 2,5% în 2025, iar creditele de angajament aprobate pentru apărare în 2025 reprezintă cel puțin 5,6% din PIB, indicând o planificare a cheltuielilor pe termen lung.

Totuși, lipsa infrastructurii moderne și dependența de importuri afectează capacitatea de răspuns a industriei. În acest context, România explorează atât surse interne de finanțare, cât și parteneriate strategice, încercând să se alinieze „pe drum” la standardele NATO și să-și asigure în al doisprezecelea ceas independența militară, așa cum, de altfel, fac acum și vecinii vestici, presați de excluderea europenilor de la masa negocierilor de pace.

Potrivit unui articol de specialitate publicat anul trecut pe platforma academică Sciendo de Horia-Răzvan Botiș, co-vicepreședintele NATO Industrial Advisory Group (n.r. organism consultativ și consultativ la nivel înalt al industriașilor de rang înalt din țările membre NATO, care acționează în cadrul Conferinței directorilor naționali de armament), înainte de 1989, industria românească de apărare deținea peste 100 de întreprinderi și avea aproximativ 130.000 de angajați, iar exporturile de armament depășeau 670 de milioane de dolari anual. România se afla în top zece exportatori mondiali de echipamente militare. Însă, în ultimele trei decenii, sectorul a suferit reorganizări succesive, iar în prezent doar 22 de companii de stat mai activează în acest domeniu, dintre care 15 sunt subordonate companiei naționale ROMARM S.A., controlată de Ministerul Economiei.

Botiș punctează că piața tradițională a industriei românești de apărare a fost pierdută în proporție de 80%, ceea ce a condus la o reducere cu 50% a capacităților de producție. Cauzele acestui declin includ managementul defectuos, lipsa de flexibilitate și incapacitatea de a se adapta la cerințele pieței internaționale de armament. Această stagnare a dus la pierderi economice de peste 500 de milioane de dolari anual. În prezent, industria românească se bazează pe producția continuă a sistemelor și muniției de tip sovietic, fabricate sub licențe expirate, fără o tranziție clară spre standardele NATO, deși România este membră a Alianței de peste 20 de ani.

„România a ratat numeroase oportunități de modernizare a capacităților sale de producție militară. În timp ce alte state NATO au dezvoltat parteneriate strategice pentru a-și consolida industria de apărare, România a rămas în mare parte dependentă de sisteme învechite și de importuri costisitoare”, declară oficialul NATO în materialul citat.

Și la armament depindem de importuri și nu păstrăm destulă producție din intern pentru Armata Română

Deși, așa cum am amintit mai sus, am reușit să creștem la 2,5% cheltuielile din PIB pe apărare, și deja din 2022 am reușit să majorăm cu 123% exporturile românești de armament, doar 10% din producția de echipamente militare realizate în România este achiziționată de Forțele Armate Române. „Din perspectiva oportunității industriei, principalul beneficiar al echipamentelor militare produse de industria românească ar trebui să fie Armata Română. Cu toate acestea, doar o mică parte din producția internă ajunge să fie contractată de stat, ceea ce afectează capacitatea de dezvoltare a sectorului”, sugerează Botiș.

Acesta avertiza încă de anul trecut că dacă relațiile politice dintre Europa și SUA se deteriorează, țările europene vor fi nevoite să caute alternative la furnizorii americani, iar România trebuie să fie pregătită să își asume un rol mai activ pe piața de armament. „Dimensiunea industriei de armament nu este importantă doar prin prisma volumelor de producție, ci și pentru că multe state europene, inclusiv România, sunt dependente de furnizori externi. Este necesară o reevaluare a parteneriatelor strategice pentru a reduce această dependență și a consolida capacitățile interne."

În ceea ce privește exporturile, Statele Unite domină piața globală de armament, cu o cotă de 43%, urmate de Rusia (17%) și Franța (12%). România ocupă o poziție modestă, însă are potențial de creștere prin integrarea în lanțurile de producție europene și NATO.

Cugir și Romarm: companiile care țin industria de armament. Nemulțumiri masive în rândul angajaților și investiții insuficiente

O analiză cursdeguvernare.ro de la finele anului trecut amintește că, după 2021, rata rentabilității companiilor din industria de apărare a crescut considerabil atingând în 2022 nivelul din 2018, însă evoluția nu a fost uniformă pentru toate entitățile din sector.

Principala companie de stat, Romarm, a înregistrat o scădere majoră a cifrei de afaceri în 2022 și 2023, ceea ce indică faptul că nu a reușit să profite de „oportunitatea” creată de izbucnirea conflictului de la graniță pentru a se pune pe picioare. Conform Termene.ro, cifra de afaceri a Romarm a fost de 495.120.442 RON în 2023, în scădere cu 35% față de anul anterior.

Astăzi, Romarm are 15 filiale, pe piață activând și alți șase operatori economici cu capital majoritar sau integral de stat. În schimb, la nivelul anului 2021, sectorul privat era mult mai dezvoltat, cu 89 de companii active, deținute de investitori români și străini. Interesant este, potrivit analizei Curs de Guvernare de anul trecut, că deși cifrele din 2021 indicau un avans simțitor al sectorului privat față de grupul companiilor de stat, înainte de izbucnirea războiului din Ucraina, companiile private aveau de trei ori mai mulți angajați și o cifră de afaceri de peste opt ori mai mare.

De asemenea, România a contractat recent credite în valoare de aproape un miliard de dolari din partea Statelor Unite, prin programul Foreign Military Sales (FMS). Din această sumă, 220 de milioane de dolari sunt alocate direct către Romarm pentru modernizarea și extinderea capacităților de producție, inclusiv fabricarea de muniție pentru tancurile Abrams.

Merită să amintim și că Statul Român a aprobat un proiect de investiție de aproximativ 410 milioane de lei pentru modernizarea Uzinei Mecanice Cugir, cu scopul de a crește capacitatea de producție și de a diversifica gama de muniție conform standardelor NATO. Implementarea acestui proiect este planificată pe o durată de 36 de luni.

Pe plan social, angajații fabricii și-au exprimat nemulțumirile prin proteste extinse anul trecut. Pe 14 noiembrie 2024, aproximativ 200 de salariați au organizat un miting, reclamând lipsa contractelor și a comenzilor, ceea ce genera incertitudine privind viitorul locurilor de muncă. Protestatarii au solicitat demisia ministrului Economiei, Radu Oprea, acuzându-l de redirecționarea unor contracte către alte companii fără experiență relevantă, relata Ziare.com la momentul respectiv.

„Industria de apărare, din 90 încoace, a mers tot în picaj. Faptul că a început războiul, probabil că a sunat clopoţelul şi la politicienii noştri şi de aproape trei ani, de când a început războiul, dacă vă uitaţi pe evoluţia sumelor în investiţii pe care le acordă pentru fabricile de armament, au un trend ascendent. Nu este suficient, pentru că am fost prea mult lăsaţi în urmă ca să ajunge dintr-o dată la zi. Şi nici acum nu suntem asiguraţi, aşa cum ar trebui, existând destul de multe interese pe care în momentul actual nu le pot eu demonstra, dar ele există”, a declarat la momentul desfășurării protestului liderul sindical Ioan Neagu.

În replică, ministrul Radu Oprea a declarat în noiembrie că Fabrica de Arme Cugir s-a bazat prea mult timp pe un singur partener extern, ceea ce a condus la vulnerabilități în absența diversificării portofoliului de clienți. Deși fonduri semnificative au fost alocate pentru modernizare, managementul fabricii nu a demarat proiectele necesare, ceea ce a dus la schimbări în conducere. „Principala grijă pe care o avem în acest moment la Fabrica de Arme este să găsim soluţiile ca în ianuarie, februarie şi martie să poată să fie nucleul şi toţi banii la timp pentru plata salariilor şi, în acelaşi timp, să accelerăm procesul de modernizare al fabricii”, a afirmat ministrul.

România își pune toate bazele în noua Strategie Națională de Apărare

În acest context mai vast, Strategia Națională a Industriei de Apărare (INA) a fost concepută în 2024 având în vedere nevoile forțelor armate, riscurile și amenințările actuale, precum și standardele impuse de războiul modern. Documentul subliniază că industria națională de apărare trebuie să fie capabilă să se transforme rapid, prin planificare internă, într-o forță capabilă să susțină un eventual efort de apărare pe scară largă la granițele NATO și UE. De asemenea, tehnologiile emergente și disruptive schimbă natura conflictelor, devenind un factor-cheie în competiția globală. Aceste inovații vor influența atât conflictele indirecte, cât și cele purtate pe teren, ceea ce impune dezvoltarea cercetării în domeniul apărării și integrarea unor noi generații de armament adaptate realităților secolului XXI.

Relansarea producției de pulberi, muniție și vehicule militare reprezintă una dintre prioritățile majore. Dezvoltarea capacităților de producție pentru explozivi de înaltă performanță, cum ar fi TNT, RDX și PETN, alături de pulberi pentru rachete, capse detonante și alte componente pirotehnice, este esențială pentru reducerea dependenței de importuri costisitoare. În prezent, industria românească de pulberi și explozivi dispune de infrastructură supradimensionată și neretehnologizată, ceea ce afectează eficiența și competitivitatea producției. Comisia Europeană a aprobat o investiție de 47 de milioane de euro pentru construirea unei noi fabrici de pulberi militare, care va avea o capacitate de producție de până la 2 milioane de proiectile pe an. Pentru revitalizarea producției este necesară și pregătirea unei noi generații de specialiști, fiind estimat un necesar de aproximativ 350 de angajați.

Planul strategic prevede ca obiective, pentru 2030, dezvoltarea infrastructurii de producție și testare pentru armament și muniție conform standardelor NATO, precum și revitalizarea capacităților existente. Printre obiectivele esențiale se numără fabricarea și omologarea de armament și muniție calibru 5.56 mm standard NATO, cu evaluarea posibilității de adoptare a calibrului 6.8 mm. De asemenea, este prevăzută crearea unui centru de mentenanță industrială pentru armament standard NATO și non-NATO, dezvoltarea infrastructurii pentru producția și testarea muniției multi-calibre și implementarea standardelor NATO pentru marcarea muniției. Alte inițiative includ producția de sisteme optice și de ochire pe timp de noapte cu tehnologie avansată, parteneriate strategice cu producători internaționali pentru dezvoltarea armamentului de infanterie și modernizarea vehiculelor blindate și echipamentelor militare esențiale.

Pentru atingerea obiectivelor, statul român estimează investiții de cel puțin 750 de milioane de lei, în timp ce Forțele Sistemului Național de Apărare ar urma să aloce 1,5 miliarde de lei pentru achiziții în perioada 2024-2030. Pe lângă bugetul de stat, strategia analizează oportunitatea înființării unui Fond pentru industria națională de apărare, care să atragă capital privat și fonduri de investiții. Alte surse de finanțare includ fonduri de sprijin și ajutoare de stat, fonduri europene nerambursabile, programe de investiții UE, credite externe de la instituții financiare internaționale, precum Banca Europeană de Investiții sau BERD, și utilizarea pieței de capital prin lansarea de oferte publice inițiale și dezvoltarea parteneriatelor public-private.

Horia-Răzvan Botiș insistă în materialul redactat pentru Sciendo că Ministerul Apărării Naționale ar trebui să sprijine parteneriatele public-private și să încurajeze contractele de offset pentru achizițiile de tehnică militară. O soluție propusă este implementarea principiilor economiei circulare pentru eficientizarea proceselor de producție și modernizare.

„Pentru ca industria românească de apărare să își atingă adevăratul potențial, este necesară o strategie coerentă care să combine investițiile în cercetare și dezvoltare, atragerea de parteneriate strategice și aplicarea unor politici fiscale favorabile. Doar printr-o astfel de abordare, România poate deveni un actor relevant pe piața de armament."

...citeste mai departe despre "Ce s-a ales de industria de armament din România. Ce mai putem să producem în țară, când nevoia de arme și muniție este mai mare ca niciodată în ultimii 35 de ani" pe Ziare.com

MApN va aplica penalități fabricii de avioane din Craiova. Un program de înzestrare pentru Armata Română a avut o întârziere uriașă

Ministerul Apărării Naționale (MApN) va aplica "penalități de întârziere" asupra fabricii de avioane din Craiova, ca urmare a întârzierilor înregistrate în programul de modernizare a...