Va cerne criza bogatii Romaniei ?

Bogatii lumii au pierdut in ultimele luni sute de miliarde de dolari, numai din devalorizarea actiunilor detinute la marile corporatii internationale.

Pe malurile Dambovitei, capitalistii de cumetrie incep si ei sa tremure.

Nu-i plange nimeni pe Bill Gates, Roman Abramovici, Lakshmi Mittal sau Oleg Deripaska, pentru pierderile suferite de pe marginea crizei economico-financiare mondiale. In fond, un adevarat capitalist stie prea bine ca economia e ciclica si ca pe masura ce ajungi mai sus iti asumi riscuri mai mari.

Globalizarea, ca orice lucru pe lumea asta, are si partile ei bune si partile ei rele. Pe de alta parte, nici nu e prea corecta asezarea in acelasi cazan a numelor de mai sus, daca luam in considerare cum si-au facut ei averile de-a lungul anilor. Americanul Bill Gates si-a folosit mintea, rusul Abramovici resursele Maicii Rusii, impartite mai putin tovaraseste dupa caderea imperiului sovietic. Desigur, departe de mine ideea ca Abramovici sau Deripaska ar fi lipsiti de igeniozitate, sau minte, cum vreti sa-i spuneti. Numai ca exista, totusi, o diferenta.

Dar sa-i lasam pe bogataii lumii cu problemele lor si sa ne intoarcem la bogatii nostri, cei mai multi dintre ei avand cateva lucruri comune cu magnatii rusi. Prima, si cea mai importanta dintre asemanari, este afacerea cu statul. Asa cum pe piata titlurilor de valoare, cele mai sigure investitii sunt in titlurile de stat (chiar daca nu si cele mai rentabile intotdeauna) asa si in lumea afacerilor romanesti, cea mai buna vaca de muls a fost statul roman.

Bogatii nostri incep sa planga. Mai discret la inceput, caci speranta moare ultima, nu-i asa ? George Copos declara zilele trecute ca nu mai are bani sa tina clubul Rapid si isi extrapola neputinta la nivel planetar : « planeta se scufunda », zicea mai marele fostului UTC, care s-a dovedit, totusi, un zgarcit chiar si atunci cand afacerile ii mergeau ca pe roate. Gigi Becali, care la un moment dat lasa impresia ca este pe punctul sa cumpere toata Romania, avertizeaza, la randul lui, ca nu exclude sa puna lacatul la Steaua, pe care pana de curand o lasa mostenitorilor sai.

Am luat aceste doua exemple, legate strict de fotbal, pentru ca sunt cele mai vizibile. Dinu Patriciu, al bogat al Romaniei, lasa impresia ca este imun la criza, cu toate ca principala marfa pe care o comercializeaza, petrolul, este in cadere libera. Deocamdata, domnul Patriciu sta pe o gramada de bani de la Kai Munaz, pandind momentul in care merita sa-i investeasca. Nici Ion Tiriac nu e de plans, cu toate ca si actiunile lui sunt in scadere. « Neamtul » a uns insa cu toate alifiile.

Vantu e vesnic. El sfideaza, ca de fiecare data criza, caci ce se afla in gradina lui doar el stie. Si apoi, Sorin Ovidiu Vantu este inainte de toate un speculant, iar speculantilor destepti le poate merge cel mai bine pe vreme de criza. Acu, ramane de vazut de cate ori poate merge ulciorul la apa. Mai prost pare a sta George Paunescu, care din postura de presedinte al unei confederatii patronale nu se sfieste sa ceara direct implicare statului in salvarea business-ului lor.

Sa trecem insa la cei mai mici, mai putin stiuti sau nestiuti, dar care s-au invartit de-a lungul celor 18 ani de tranzitie pe langa oamenii aflati la putere. De aici le-a venit si marirea. Pentru ei si pentru ale lor beizadele vremurile sunt tulburi cu adevarat. Cand nu mai ai un Nastase la guvern, cand nu mai ai un ministru caruia sa-i ceri favoruri, cand vilele si terenurile sau masinile de lux nu mai au cautare devine cam dificil sa-ti intretii imperiul. Poate ca si cei aflati acum la guvernare ar da clientilor lor, dar nu prea au de unde. Lacomia se plateste si aproape de fiecare data ce « vine usor se duce usor ». Cel putin asa ne invatau pe noi batranii nostri.

Asadar, criza este si ea buna la ceva :cerne graul de neghina. Fara a avea ceva personal cu milionarii de carton ai tranzitiei romanesti, nu pot decat sa remarc ca roata s-a intors de data asta impotriva lor. Vom fi martorii unor caderi spectaculoase, caci averea cladita pe minciuna nu poate rezista cutremurului mondial.

Din nefericire, si poate ca asupra lor ar trebui sa ne oprim mult mai mult, criza loveste naprasnic si in cei ce si-au facut averea prin sudoare, inteligenta si sacrificiu. Imi place sa cred ca in Romania exista mii de intreprinzatori care nu-si datoreaza pozitia nici pilelor politice, nici conjuncturii sau jafului la drumul mare. Statul le datoreaza lor cel putin respect. De ce nu si ajutor ? Criza a inceput sa loveasca deja in afacerile lor, pentru ca unda de soc nu poate fi dirijata intr-o parte sau alta si nici nu actioneaza selectiv.

Lucrurile trainice rezista insa, iar atunci cand « bogatii plang » nu va ganditi in nici un caz la cei din urma. Oricat de dura ar parea afirmatia, acestei tari i-a venit vremea sa sa curete, caci orice sfarsti inseamna de fapt un inceput.