Unde sunt banii capitalistilor romani?

Aflat intr-o profunda foame de bani, statul roman este dispus sa stea cu mana intinsa la orice sursa de finantare externa, uitand cu desavarsire de resursele interne.

Prin anul 2000, cand economia tarii incepea sa dea semne timide de redresare, se vehicula intens ideea ca statul sa inventeze ceva pentru a readuce in tara banii plasati in bancile straine de catre afaceristii romani. De asemenea, banii negri, plasati prin diferite off-shore-uri de catre cei ce au speculat tranzitia romaneasca trebuiau albiti cumva pe plaiurile mioritice, de unde au plecat in urma devalizarii economiei romanesti.

La vremea respectiva, in fruntea guvernului de la Bucuresti se afla nimeni altul decat nemuritorul guvernator al Bancii Nationale, Mugur Isarescu, care, intre noi fie vorba, stia cel mai bine pe unde haladuiau banii de la Bancorex, Bancoop, FNI si alte asemenea tunuri financiare platite ulterior de fiecare roman in parte.

In fine, prudent cum il stim, guvernatorul s-a intors, dupa doar noua luni, de la Palatul Victoria la Palatul BNR, iar albirea banilor negri nu s-a mai realizat nici in ziua de azi.

Dupa zece ani, Romania sufera din nou de o foame acuta de bani. Ne-am imprumutat de la FMI si de la Comisia Europeana, ne vom imprumuta si la anul daca ne va ajuta Dumnezeu, dar problema repornirii economiei tot nu o vom rezolva. Or, cu totii suntem constienti ca pentru a putea da inapoi banii luati cu camata, in cel mai scurt timp va trebui sa producem si noi ceva.

Ei, aici este una din marile dileme ale guvernului Boc, caci nu stie de unde sa ia bani pentru a reporni motoarele economiei, dat fiind faptul ca resursele interne ale statului nu acopera nici macar pe departe consumul.

In acelasi timp, statul a ajuns sa fie unul dintre principalele elemente ale blocajului economic, adunand arierate de aproape doua miliarde de euro catre mediul privat, indeosbi catre companiile straine prezente pe piata romaneasca.

Altfel spus, daca arieratele ar fi platite, respectivii investitori ar fi dispusi sa vina si cu alti bani in Romania. Nu intamplator, guvernatorul Isarescu declara recent ca “trebuie rezolvata problema arieratelor. Iarasi am intrat in arierate, desi credeam ca am scapat de ele. Nu ne platim datoriile. Nu este economie de piata. Intr-o economie de piata ai consumat, ai platit. Este un obicei care te scoate din club, te elimina, consumi si nu platesti.

Este un sport national, iar acum nu plateste nici statul. Statul trebuie sa dea exemplu despre plata la timp a obligatiilor sale, nu sa dea exemplu negativ, pentru ca atunci s-a stricat toata atmosfera economiei de piata”. Ca de obicei, domnul Isarescu surprinde corect situatia, la suprafata, dar, ca de fiecare data, se fereste sa intre si in amanunte.

Nu e treaba domniei sale cum au fost facute aceste arierate, pe ce s-au dus banii, dar mai ales cine a profitat de ei. De acest din urma aspect au grija sa ne atraga atentia ambasadorii Americii, Germaniei sau Marii Britanii, de la Bucuresti, care sar tot mai des in sprijinul conationalilor lor deveniti investitori in Romania.

Daca ne uitam insa la alte declaratii ale locotenentilor domnului Isarescu si la cele ale unor ministri ai Cabinetului Boc, intelegem ca relansarea economica a Romaniei nu se poate face in nici un caz fara aportul capitalului strain.

Avem nevoie de investitii straine ca de aer, ni se repeta cu insistenta in ultima vreme, asa cum se intampla si in perioada in care Romania era vanduta pe nimic tuturor speculantilor straini, priviti ca salvatori ai tarii. Cum au salvat-o am vazut, tocmai cand invatam sa ne dedulcim din “generoasele” lor eferte.

Sper sa nu fiu inteles gresit, nu am nimic cu capitalul strain, mai ales atunci cand in afara de bani el aduce si modele de afaceri, de etica in business. Dar, atunci cand iti pui orice speranta exclusiv in carca acestuia iti asumi niste riscuri enorme.

Pe de alta parte, in lumea celor obisnuiti cu banii exista o vorba atat de cunoscuta deja: “sa nu-ti pui niciodata toate ouale in acelasi cos”.

Asadar, in afara capitalului strain, de resurse de finantare ar trebui sa mai dispuna si statul roman, dar, mai ales capitalul autohton. Daca statul este impotent din punct de vedere financiar,in schimb, pe capitalistul roman nimeni nu-l baga in seama. Nimeni nu mai vorbeste despre albirea banilor negri, cu toate ca stim de existenta lor.

Care sa fie oare dezinteresul fata de resursele interne, mai sanatoase decat orice alte imprumuturi externe, in situatia in care inclusiv investitiile straine sunt tot un fel de asemenea imprumuturi ?

La aceasta intrebare eu nu am nici un raspuns. Pot doar sa constat ca acest capital, hulit atata vreme, este si el extrem de reticent in a-si plasa banii in propria tara. Si stiti de ce? Pentru ca, de data asta, nu se mai poate vorbi de investitii speculative, de genul carora azi bagi un leu si maine scoti zece. Investitiile de care Romania are acuma mare nevoie sunt, in general, cu bataie lunga.

Banii alocati azi vor fi recuperati mult mai tarziu, iar profiturile nu vor fi tunuri financiare, ci profituri decente, de bun simt. Sa nu mai vorbim de riscurile ce pot aparea pe parcurs, dar pe care orice investitor serios le are in vedere atunci cand decide sa faca un business.

Cati capitalisti romani ar accepta o asemenea situatie ? Obisnuiti cu speculatiile, exemplu cel mai elocvent fiind domeniul imobiliar, de unde si-a scos si Romania acea crestere economica fantasmagorica, capitalistii nostri sufla si in iaurt dupa ce s-au fript cu ciorba

. Pe de alta parte, daca ne uitam la cele mai importante investitii ale bogatilor Romaniei observam ca majoritatea acestora sunt pe termen scurt si in domenii in care riscurile sunt cele mai mici.

Aproape nimeni nu se risca la investitii productive, cu bataie lunga. Cel mai bogat om din Romania, spre exemplu, nu s-a orientat spre industrie, IT, turism sau agricultura (domenii clamate de catre toti ca salvatoare ale economiei romanesti), ci spre comert.

Inclusiv economistul sef al BNR declara zilele trecute ca doar consumul ne poate scoate din criza, motiv pentru care ar trebui marite salariile.

Or, cu asemenea conceptii este greu de crezut ca vreun capitalist autohton isi va aduce banii din off-shore ca sa puna pe picioare o fabrica in tara lui natala. Cand se va ivi ocazia unor noi domenii speculative de investitii, atunci sa vedeti cum se vor gasi si bani.

Si totusi, in afara bogatilor din topurile realizate de diferite reviste economice, exista in Romania o clasa de investitori, ce-i drept cu resurse mai limitate, dispusi sa faca ceva pentru economia romaneasca.

Guvernele postdecembriste au lovit succesiv tocmai in acestia. Ce ar fi, ca macar in ceasul al doisprezecelea, Romania sa-si aminteasca de ei.

Cu alte cuvinte, ar trebui sa constientizam ca intotdeauna camasa ne este mai aproape de corp. Este bun si capitalul strain, dar sanatos este cel autohton.

Top 4 cele mai frumoase locații turistice din România, conform unei analize realizate de Sun Leader SRL. Restaurante, terase, spații evenimente

România, o țară bogată în frumusețe naturală și istorie, este adesea descrisă ca un adevărat colț de rai pe pământ. Cu o varietate impresionantă de peisaje, de la munte până la...

Când este momentul potrivit pentru a refinanța creditul tău

Ești în căutarea unei modalități mai eficiente de a-ți gestiona datoriile financiare? Ai luat în considerare vreodată refinanțarea creditului tău? În acest articol, te vom ghida prin...