UE ne impinge agricultura la sapa de lemn

Politica agricola comuna a Uniunii Europene este devastatoare la adresa Romaniei. In conditiile in care subventiile fermierilor din Vestul Europei sunt duble fata de cele ale fermierilor romani, in conditiile in care bancile comerciale se feresc ca dracu de tamaie de creditarea sectorului agricol, Comisia Europeana ne va taia de anul viitor si dreptul de a mai acorda ajutor de stat.

Seceta a devenit in ultimii ani principala calamitate a agriculturii de subzistenta din Romania. Statul roman s-a chinuit din rasputeri sa subventioneze sistemul de irigatii, mai bine zis atat cat a mai ramas din el, irosind adesea sume foarte mari pentru salvarea productiei.

Pentru fermierii din sudul tarii, subventiile primite pentru irigatii au fost vitale in toata aceasta perioada.

Acelasi stat insa, este adevarat reprezentat de un alt guvern, a plecat capul in timpul negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeana si a acceptat aproape toate conditiile impuse de Bruxelles, care s-a dovedit inca de atunci un inamic al agriculturii romanesti.

Nu intamplator. De altfel, capitolul agricultura a ridicat cele mai aprinse negocieri si in cazul aderarii altor tari la Uniunea Europeana, cum au fost Spania, Portugalia sau Polonia. Numai ca, spre deosebire de noi, acestea au stiut sa-si protejeze interesele.

Asadar, conform Tratatului de aderare, de anul viitor orice subventie (ajutor de stat) pentru fermierii romani este interzisa. Cu toate ca stiau despre acest lucru inca din 2007, guvernantii nostri nu au scos un cuvant.

Din nefericire, nici nu au ajutat fermierii sa investeasca in tehnologie sau sisteme de irigatii moderne, pentru a putea trece socul mult mai usor.

La preturile actuale ale energiei electrice si luand in calcul vechimea sistemului de irigatii (care presupune costuri de exploatare extrem de ridicate) absolut nici un fermier roman nu-si va mai putea permite sa irige.

Altfel spus, dependenta de Cel de Sus este aproape totala.

Fara a cadea intr-un nationalism exagerat, trebuie sa spun ca acest lucru convine de minune altor tari europene, indeosebi Frantei si Germaniei, care dicteaza de altfel politica agricola comuna.

Romania, tara cu un potential agricol (deocamdata teoretic) considerat al doilea dupa Franta putea deveni o mare amenintare pentru fermierii europeni. Si atunci, europenii au fost prevazatori, caci Romania este in acelasi timp si o importanta piata de desfacere. Doi iepuri dintr-un foc.

Ca sa ne atenueze supararea, prietena nostra Franta anunta ca va sustine pe fostul ministru al agriculturii, Dacian Ciolos, la numirea in functia de comisar european pentru agricultura. Ar trebui sa ne bucure acest lucru ?

Ma indoiesc, caci, recunoscut ca un francofil sadea, domnul Ciolos nu va fi altceva, in cazul in care va fi ales, decat un vajnic aparator al intereselor franceze pentru politica agricola comunitara.

Cu alte cuvinte, daca pana acum nu am avut nici un sustinator al drepturilor fermierilor romani la Bruxelles, ce ar fi trebuit sa vina din partea guvernului Romaniei, nici de aici inainte nu vom avea, chiar daca ne va reprezenta acolo un comisar european.

O alta lovitura sub centura data fermierilor romani de catre Comisia Europeana se refera la interdictia aproape totala de a utiliza in culturile soiei, cartofului sau porumbului rezultatele stiintei biotehnologiei.

In situatia in care Statele Unite ale Americii au investit zeci de miliarde de dolari in biotehnologie si utilizeaza pe scara larga semintele transgenice (la fel procedeaza Brazilia, China, India, Argentina) aceeasi Comisie Europeana ne-a interzis accesul la acest tip de culturi, pentru simplu motiv ca cercetarea europeana este mult ramasa in urma americanilor.

Pe de alta parte, industria de pesticide din Europa isi vede amenintata serios pozitia de catre cercetarea biotehnologica.

Nu se cunoaste inca nici un efect negativ al consumului de plante transgenice, dar se stiu efectele negative ale pesticidelor.

Romania a apucat sa cultive soia transgenica cativa ani inainte de intrarea in Uniunea Europeana.

Fermierii care au facut acest lucru au reusit sa obtina randamente pe care nu le visau inainte, dovada ca suprafata cultivata cu soia, spre exemplu, a crescut spectaculos.

Din momentul in care Uniunea Europeana ne-a interzis acest tip de culturi am asistat la reversul medaliei, in sensul ca suprafata s-a redus de la circa 200.000 de hectare la circa 40.000 de hectare.

Daca in 2007 importam inca soia in valoare de circa 20 de milioane de euro, in anul 2008 importurile au depasit nivelul de 200 de milioane de euro.

Paradoxul nu este insa acesta. In paralel cu interzicerea cultivarii de soia transgenica, Uniunea Europeana a acceptat importul acestui tip de produs, precum si a derivatelor ce contin soia, cu conditia ca ele sa contina o eticheta care sa specifice natura lor.

Piata europeana este invadata de soia importata din SUA si statele Americii Latine, aceasta nefiind altceva decat soia modificata genetic.

Necesarul de proteina vegetala al intregii Uniuni Europene este asigurat in proportie de doua treimi din import, or, acest import se bazeaza pe soia transgenica, pe care Romania nu are insa voie s-o cultive, dar are permisiunea s-o cumpere.

Ca o paranteza ar trebui amintit ca cele mai virulente state la adresa biotehnologiei sunt tocmai statele lipsite de potential agricol, impinse de altfel la inaintare de marile puteri pentru a le masca jocurile perfide.

Nu trebuie sa fim sustinatori fanatici ai culturilor transgenice, dar a te opune rezultatelor cercetarii stiintifice, doar pentru a face jocurile cuiva, sau a fi victima unor interese economice ascunse mi se pare o mare greseala.

Se pot aduce multe argumente pro si contra acestui tip de seminte, dar nu ne-am propus acest lucru aici.

Atata vreme insa, cat cel mai performant stat al lumii nu se fereste sa utilizeze pe scara larga  biotehnologia, nu e cazul sa ne punem semne de intrebare ?

Nu, pentru ca agricultura Romaniei este condusa de la Bruxelles, iar acolo interesele sunt altele decat ale fermierilor romani.

Incet, incet, sau chiar mai repede, potentialul nostru agricol va figura doar in manualele de statistica, pe de o parte din cauza lipsei de interes a guvernului roman fata de sector, pe de alta parte datorita dictatului european.