Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Reforma umbla cu coasa prin minele romanesti

Reforma umbla cu coasa prin minele romanesti

Industria miniera din Romania a inghit in sapte ani circa 6 miliarde de euro de la bugetul statului. Cu toate acestea, tehnologiile de exploatare ale carbunelui sunt cele mostenite de la regimul comunist.

Tragedia produsa la sfarsitul saptamanii trecute la exploatarea miniera Petrila a readus in atentia noastra situatia sectorului minier din Romania. Cei 12 mineri decedati in urma exploziei subterane nu sunt o jertfa pe care pamantul o ia din cand in cand din randul celor ce se incumeta sa-i rascoleasca maruntaiele, asa cum uneori ni se sugereaza.

Este foarte adevarat, nici o mina din lume nu prezinta siguranta in exploatare de 100%. La noi insa, aceasta siguranta a fost inghitita de cu totul si cu totul alte interese, straine de destinul nefericit al oamenilor deveniti victime ale sistemului.

In cei sase ani de prezenta romaneasca pe teatrele de lupta din Irak si Afganistan, Armata romana a pierdut 12 militari. In mina de la Petrila au murit 12 oameni in doar cateva ceasuri. Trista coincidenta si aparent fara nici o legatura una cu alta.

Dotarile sunt de vina, s-a spus adesea in cazul victimilor din randul militarilor. Credeti ca la mina este vorba despre altceva? Paradoxal, si intr-o parte si in alta statul zice ca a pompat bani. Pe ce s-or fi ducand ei oare ?

Compania Nationala a Huilei Petrosani (CNH) este cel mai mare datornic din Romania catre bugetul statului, restantele de plata apropiindu-se de suma de 1,5 miliarde euro. Se pare ca, circa jumatate din aceasta datorie este data de dobanzi si penalitati, care mai mult ca sigur ca nu vor fi platite niciodata.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a mai taiat apetitul statului de subventionare a industriei mineritului, singura companie pentru care s-a mai permis aceasta subventie, pana in anul 2010, fiind tocmai CNH Petrosani.

Regulile Uniunii Europene au impus insa ca din subventia acordata de statul roman sa nu poata fi facute investitii, considerandu-se ca CNH trebuie sa faca acest lucru din profitul realizat. Subventia pentru acesti trei ani se ridica la suma de 1,29 miliarde lei. Odata asigurata supravituirea mineritului din Valea Jiului pana in anul 2010, guvernantii din Romania s-au culcat repede pe-o ureche. Dupa aia vedem noi ce-o mai fi.

Evolutiile de pe piata internationala a carbunelui, intretinute de socul unei posibile crize energetice au dat insa un bobarnac guvernului de la Bucuresti, care, brusc, si-a amintit de resursele de huila si lignit ale Romaniei, care ar putea juca o carte importanta in noul context energetic.

Pe coltul mesei s-a incropit o ordonanta de urgenta pentru stergerea datoriilor CNH si a altor companii din sectorul energetic, care a fost prezentata si Comisiei Europene. Cu asta s-a chemat ca ne-am facut datoria. Ordonanta se tot plimba de vreun an de zile intre Parlament, Guvern si Comisia Europeana, fara ca cineva sa ia o decizie.

Pe fondul acestei situatii, cererea de huila a crescut iar minele din Valea Jiului, carora li se canta prohodul ceva mai devreme au devenit brusc de  interes national ". E, treaba asta cu interesul national a scapat guvernelor de la Bucuresti de fiecare data in ultimii 18 ani. Un lucru este cert : " dati tarii tot mai mult carbune " a redevenit o lozinca de actualitate. Ce sa inteleaga minerii din Valea Jiului de aici ? Mai mult carbune inseamna, poate, si salarii mai mari. Cu ce eforturi nu s-a mai intrebat nimeni.

" Eu cred in viabilitatea bazinului huilei Petrosani si nu vad de ce ar trebui sa condamnam la pieire aceasta resursa si la somaj 12.000 de oameni, datorita unor erori facute in trecut ", spunea la un moment dat ministrul economiei Varujan Vosganian.

Atunci sa-i condamnam la moarte, caci erorile trecutului cu cele ale prezentului tocmai la asta duc. Nu ne permite spatiul sa vorbim in amanunt despre dotarile existente in minele din Romania si despre conditiile in care lucreaza cei aproximati 12.000 de mineri din Valea Jiului.

Putem insa sa spunem ca pe seama contractelor cu cele doua mari companii miniere, CNH Petrosani si SNLO Targu Jiu, au facut bani sute de SRL-uri din zona. Ale directorilor, ale rudelor acestora si, de ce nu ?, chiar ale liderilor de sindicat.

Guvernul Tariceanu a avut asigurata linistea totala din zona mineritului inca de la predecesorii sai. Daca in anul 1997, anul declansarii reformei, in sectorul minier lucrau in jur de 180.000 de oameni, azi mai activeaza circa 40.000. In Valeau Jiului, din peste 60.000 de mineri au ramas circa 12.000, o serie de exploatari fiind inchise definitiv.

Forta pe care o reprezenta aceasta categorie sociala a devenit o palida amintire. Minerii spun, dupa accidentul de la Petrila, ca nu aveau cui sa reclame ceea ce se intampla acolo de cativa ani buni, pentru ca sindicatele si conducerea sunt intr-o cardasie de nezdruncinat. Credeti ca la Palatul Victoria nu se stia acest lucru ? Dar cat de scumpa este platita linistea castigata se vede de abia acum. Si sa nu va inchipuiti ca moartea celor 12 oameni va schimba prea multe in Valea Jiului.

Daca se vor mai da bani pentru investitii, se vor creea tot atatea prilejuri pentru afaceri oneroase ale bisnitarilor din zona. Premierul Tariceanu a dispus, cica, un control in legatura cu felul in care au fost cheltuiti banii statului la CNH Petrosani in ultimii ani. Trebuiau sa moara oameni pentru a face acest lucru ? S-au mai facut controale pe la marile companii de stat, si cu ce ne-am ales ?

Credeti ca infiintarea Companiei Energetice Nationale, care inglobeaza cele mai performante societati din sectorul energetic si minier este altceva decat o modalitate de a dirija sume imense de bani de la stat catre protejatii lui ? Sau ca dezinteresul fata de exploatarile din Valea Jiului este altceva decat o fuga dinspre o zona secatuita de bani catre o alta mai manoasa ? CNH Petrosani are ca principali beneficiari termocentralele de la Mintia si Paroseni.

Ele nu au avut loc in compania energetica pentru ca nu mai prea intereseaza pe nimeni. Acesta este simplul raspuns la lipsa de investitii in exploatarile de carbune din Valea Jiului si la degradarea sigurantei de exploatare a acestor mine. Ce pot sa spuna oamenii de acolo, care se bucura daca mai au de lucru cativa ani pana la pensionarea lor ?

Sacrificiile sunt asumate oare ? Dupa cum se prezinta lucrurile am putea spune ca da. Cu victime umane nu rezolvam insa soarta mineritului din Romania, o tara care isi bate joc de resursele minerale si de forta de munca antrenata in exploatarea acestora. Doar gastile prospera.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 5364 ori