Nu ne mai vindem tara, o praduim

Din dorinta de a face mai suportabile efectele crize economice, guvernul Boc ia  decizii pe care nici regimul comunist nu le-a luat, pe vremea cand era in plina foame de bani. Aprovizionarea industriei energofage cu gaze exclusiv din productia interna si, probabil, alimentarea cu energie electrica la preturi preferentiale a acesteia poate lasa tara fara resurse intr-un timp record.

Am incercat sa nu-mi fac un obicei din a critica permanent deciziile guvernului Boc. Ultima gaselnita in materie de solutii anticriza ma socheaza insa, chiar daca la prima vedere ea pare una salutara pentru industria chimica sau pentru combinatele metalurgice.

Analizand insa mai atent efectele ei am ajuns la concluzia ca procedam aidoma unor salbaticiuni care pentru supravietuire nu se feresc sa-si devoreze chiar puii. Despre ce este vorba ?

Pentru a-si putea tine angajamentul luat, fara a face in prealabil cateva calcule economice elementare, respectiv acela de reducere a tarifelor la gazele naturale, guvernul Boc a decis, intr-o prima faza, ca in cosul de consum proportia gazelor din productia interna sa ajunga la 90%, fata de circa 60% pana acuma. Diferenta ar urma sa fie acoperita cu gazele din import, in speta din Rusia, care, evident, sunt mai scumpe decat gazele romanesti.

La cateva zile dupa aceasta initiativa, acelasi guvern a marsat si mai puternic, luand decizia ca toata industria mare consumatoare de gaze (inclusiv termocentralele in cogenerare) sa fie alimentata, pana in septembrie, exclusiv cu gaze provenite din rezervele din Romania.

Ce-i rau in asta ?, va veti intreba. Pai este, daca suntem responsabili si de viitorul copiilor nostri si daca tinem seama de provocarile energetice la care va fi supusa omenirea imediat dupa ce efectele crizei economice se vor fi atenuat.

Daca Romania ar mai fi fost, ca in urma cu circa 40 de ani, un producator important de gaze naturale si petrol in aceasta parte a lumii, decizia guvernului ar fi fost bine venita. Numai ca, acest miraj a disparut cam demult, dupa ce zeci de ani rezervele de hidrocarburi ale tarii au fost exploatate fara nici un rationament de cine a vrut si cine n-a vrut.

Varful de productie in domeniul extractiei de gaze naturale in Romania a fost atins in anul 1976, cand s-a inregistrat o productie de 36 miliarde metri cubi/an, mai mult decat dublu consumului din prezent. Desi, cativa ani mai tarziu, guvernul comunist a ajuns intr-o foame disperata de bani, pentru a-si achita datoriile catre Fondul Monetar International, exploatarea rezervelor de hidrocarburi a inceput sa se faca ceva mai rational.

In ciuda faptului ca regimul Ceausescu avea ca prim obiectiv realizarea independentei energetice a tari si mai ales pastrarea independentei fata de Moscova, cand s-a ajuns la concluzia ca rezervele au depasit faza de maturitate, s-a luat decizia ca o parte din gazele naturale si titeiul consumat in Romania sa fie aduse din import, respectiv de la rusi si de la arabi.

Crizele energetice repetate nu au lasat indiferent regimul comunist.

In concluzie, productia de gaze s-a redus in fiecare an pana la un nivel de circa 11 miliarde metri cubi/an, in prezent. La consumul de anul trecut al Romaniei, de aproximativ 18 miliarde de metri cubi, rezervele interne de gaze ne-ar mai ajunge, in cel mai optimist scenariu, in jur de 20 de ani.

Bine, dar in situatii speciale trebuie sa recurgem la solutii speciale, veti spune. Probabil, asa a gandit si guvernul Boc, caci, ce poate da mai bine la populatie (a se citi alegatori) decat o ieftinire a gazelor si curentului electric. Ei, aici e problema pe care vrem s-o lamurim, altfel decat o fac guvernantii.

Gigantul rusesc Gazprom a anuntat deja o ieftinire de circa 50% a gazelor naturale destinate Europei, de la peste 500 dolari/1000 metri cubi la 250-200 dolari/1000 metri cubi, pe fondul reducerii cotatiilor internationale ale titeiului. Era si timpul.

La 200 de dolari/1000 de metri cubi, pretul gazelor rusesti este foarte aproape de pretul gazelor noastre, care se situeaza undeva intre 180-190 dolari/1000 metri cubi. In aceste conditii devine cat se poate de evident ca nu este nici o problema sa reduci tarifele la gazele livrate consumatorilor romani, chiar daca aceste gaze se importa.

Mai mult decat atat, un gospodar cu mintea intreaga, cum ar trebui sa fie guvernul Romaniei, ar profita de situatia actuala (oricum aceasta este una de conjunctura) si ar prefera sa importe gaze, decat sa-si consume resursele si asa limitate. Ei, noi procedam exact pe dos.

Aproximativ 90% din suprafata tarii cu perspective petrolifere a fost concesionata in ultimii 20 de ani. Romania este deja o tara matura din punct de vedere petrolifer, ceea ce inseamna ca sansele de a mai gasi rezerve consistente sunt aproape nule, cu exceptia rezervelor din Platoul Continental al Marii Negre, pe care am avut insa grija sa le maritam din vreme.

Data fiind perspectiva mondiala ingrijoratoare in ceea ce priveste viitorul resurselor energetice, un guvern responsabil nu si-ar prada in nici un caz bruma de hidrocarburi de care dispune, doar de dragul de a da bine in fata cetatenilor.

Gazele rusesti tocmai ne-ar ajuta sa ne protejam gazele noastre.

S-a vazut in iarna acestui an ce inseamna sa dispui de rezerve. Cand aproape toata Europa a ramas fara gaze de la rusi, numai Romania a trecut cu bine criza, caci avea gazele proprii. Daca o tinem asa, peste cativa ani nu o sa le mai avem insa nici pe astea.

Mai e o problema, pe care nu intamplator am lasat-o la urma. Principalii producatori de gaze naturale din Romania sunt companiile Romgaz si Petrom, care livreaza aproape 99% din productia interna. Chiar daca una este de stat si una este privata, cert este ca impreuna sunt printre cei mai mari cotizanti la bugetul Romaniei.

Consuml de gaze din primul trimestru al acestui an s-a redus cu circa o treime, pe fondul crizei economice. Niciodata in ultimii 20 de ani nu am asistat la o asemenea cadere. Ce inseamna asta ? Simplu. Romgaz si Petrom, daca vand mai putin incaseaza, evident, mai putin si in stransa legatura cu veniturile alimenteaza si bugetul de stat.

Altfel spus, guvernul Boc poate crede ca prin decizia amintita mai sus impusca doi iepuri deodata : pe de o parte livreaza gaz mai ieftin industriei, pe de alta parte mentine cat de cat veniturile celor doua companii. Numai ca, tactica de acum se va razbuna ceva mai tarziu inzecit. Ma rog, guvernul Boc o sa fie amintire atunci. Noi, poate nu.