Incep sa tin la domnul Boc. Sa nu fie prea tarziu

Nu si la Partidul pe care, cel putin teoretic, il conduce. Primul ministru da dovada de o tarie cum rar ne-a mai fost dat sa intalnim la vreun politician in ultimii 20 de ani, fiind pe punctul de a-si vedea visul cu ochii: iesirea din recesiune.

Constat ca si consilierul presedintelui Basescu este in asentiment cu mine, spunand ca Emil Boc "ar trebui declarat erou".

Nici chiar asa, dar trebuie sa recunoastem ca ambitia lui Emil Boc, sau mai bine zis consecventa cu care crede in tot ceea ce face pentru "binele" Romaniei nu au fost stirbite catusi de putin in acesti ani de guvernare, indiferent de duritatea loviturilor pe care le-a primit.

Aievea acelui Hopa Mitica, printre putinele jucarii ale copilariei noastre, Emil Boc "cade-n fund si se ridica", parca mai tenace, mai hotarat si mai puternic.

Pare a avea ceva supranatural in el acest om, calit la coasa si la pascutul gastelor pe islazul satului din Apuseni, unde, probabil, mai vietuiesc putinii sai admiratori.

Asaltul la care e supus zi de zi de catre toata presa, de catre clasa politica, sindicate si patronate il lasa nemuritor si rece, precum Luceafarul lui Eminescu.

Ma intreb de unde atata dusmanie si de unde atata ura indreptate impotriva acestui om decis totusi sa-si duca treaba pana la capat ?

De ce incep sa tin la el? Nu pentru ca m-am saturat de josnicia atacurilor indreptate asupra lui, nu pentru lipsa de argumente a contestatarilor, ci doar pentru taria cu care crede in ceea ce face.

As spune ca este, pur si simplu, ireal. Nimic nu-l poate clinti din convingerile lui, cu toate ca, adesea, chiar cei mai apropiati colaboratori nu mai cred in ele.

Ma intreb insa, ce sa va intampla atunci cand mult asteptata iesire din recesiune se va produce, caci inevitabil vom avea parte si de asta ?

Cum va reactiona intransingentul Boc si ce vor mai avea de spus contestatarii sai, daca nu vor fi ajuns sa-l inlocuiasca deja?

Nici nu vreau sa anticipez, mai ales ca iesirea din recesiune nu va fi simtita imediat de populatia acestei tari, asa cum, din nefericire, partidul domnului Boc s-ar astepta.

Daca despre Emil Boc nu ar mai fi de spus multe, in schimb, despre depasirea crizei de abia de acuma inainte o sa avem ce comenta.

Asadar, dupa doi ani de zbateri si suferinti am ajuns sa vorbim si de relansare economica, ceea ce nu este de ici de colo, desi, prin comparatie cu alte tari europene, doar noi si grecii am cazut constant pe parcursul ultimilor doi ani.

Se pare ca nu va usor de gestionat nici timida crestere economica ce se anunta pentru acest an, mai ales in ideea in care pretindem si continuitate.

De pilda, profetul de la Banca Nationala a Romaniei, guvernatorul Mugur Isarescu, prognoza pentru 2011 o crestere economica de 1,5%, dar atragea atentia ca aceasta crestere nu va fi suficienta pentru ca "oamenii sa simta o imbunatatire concreta".

Acuma, ce-i drept, nu e mare filosofie intr-o asemenea afirmatie; orice om de buna credinta ar spune la fel, caci nici criza nu ne-a lovit exact in momentul declansarii ei.

Ca o paranteza, trebuie spus ca domnul Boc nu abordeaza problemele in aceeasi maniera, pentru ca domnia sa este inainte de toate om politic si presedintele unui partid.

In fine, zilele trecute, domnul Isarescu mai arunca in piata un avertisment, conform caruia, chiar daca am intrat in crestere economica trebuie "sa ne grabim incet".

Adica un fel de "festina lente", care urmareste sa nu supraincalzim economia, asa cum au facut deja unele tari emergente si care acuma au parte de alte amenintari.

Bine, bine, dar credeti ca domnului Boc ii place acest ritm de "festina lente"?

Cu siguranta, nu, dupa ce a asteptat cu atata infrigurare momentul relansarii. Pentru noi, traitorii de rand, cred ca cea mai buna optiune este cea a domnului Isarescu, caci am vazut ce a insemnat scurta perioada in care am jucat rolul de "tigru" al Balcanilor, din vremea guvernarii Tariceanu.

Ce este foarte important sa intelegem este faptul ca o eventuala crestere economica de durata nu mai poate veni din cresterea consumului, asa cum s-a intamplat in anii precedenti.

Singura varianta este "stimularea muncii", dat fiind faptul ca sunt atatea de facut in aceasta tara.

"De aceea noi am si insistat ca urmatorul ciclu de crestere economica - sau actualul, credem ca am intrat deja in el - sa fie bazat in principal pe stimularea productiei, sa aiba o buna componenta bazata pe export si sa se mentina acest decalaj pozitiv aratat in ultimii doi ani, prin care cresterea exporturilor s-a realizat in ritmuri mai mari decat avansul importurilor", a spus Mugur Isarescu.

Ei, mergand pe aceasta linie ne vedem obligati sa ne intoarcem din nou privirea catre Palatul Victoria, care pe langa faptul ca tine inca sus nivelul taxelor pentru mediul de afaceri, gestioneaza si o crestere a arieratelor cum rar s-a vazut in ultimii 20 de ani.

Simt nevoia sa amintesc ca tot in baza acumularii de arierate ne-au fost impuse, in urma cu vreo 12 ani, si cele mai dure masuri de reforma, soldate cu disparitia unor mari intreprinderi romanesti si cu spargerea unor monopolul ale statului, in favoarea ologopolilurilor straine.

Chiar daca mediul de afaceri din tara noastra este cu totul altul in momentul de fata, o parte din nevoile lui sunt identice cu cele de dinaintea dezindustrializarii Romaniei.

Competitivitatea, productivitatea, alocare eficienta a resurselor sunt lucruri care nu se pot face pe datorie, asa cum se intampla in momentul de fata.

Exportul este intr-o crestere sustinuta, pentru ca pe acest segment se lucreaza profesionist, livrarile se fac in timp, iar facturile sunt achitate la termen. In tara, de unde ne asteptam sa vina o buna parte din cresterea economica, nu se intampla, din pacate, la fel.

Statul, in spatele caruia ne-am obisnuit sa aruncam o parte din raspunderea cresterii economice si care este adesea beneficiarul unor lucrari, nu plateste, sau plateste doar cui vrea.

Problema este valabila si invers, de la investitor catre stat. Incercam si alte variante si cautam investitori in toate colturile lumii, inclusiv in lumea araba, unde, prin traditie, noi era cei care investeam acolo.

Chiar daca acesti investitori ar veni la noi, sa nu ne inchipuim insa ca ei fac opere de caritate.

"Banii jos, ochii la usa", spun toti cei care pot contribui la cresterea economica. Daca vrem ca ea sa fie sustenabila, trebuie s-o si platim.

Nu din datorie, cum ne-am platit caderea economica, ci din munca si din rasplata corecta a acesteia.

Teoretic, toate legile iesite cu atata chin pentru a reglementa aceste lucruri sunt in vigoare. Ramane sa-si mai faca simtite si efectele, iar daca va fi asa, atunci sigur as avea motive sa incep sa il simpatizez pe domnul Boc.

3 exemple de investiții pentru investitorii cu profil redus de risc

Dacă ai reușit să economisești o anumită sumă de bani și cauți soluții de a o multiplica, ai ajuns unde trebuie. Totuși, înainte de a lua o decizie, este important să stabilești ce...

Pe ce s-a bazat creșterea economică din primul trimestru al anului 2024. Exporturile ne trag în jos, potrivit BNR

Conducerea BNR apreciază că economia va avea creşteri trimestriale mai solide în prima parte a acestui an decât cele previzionate anterior, implicând totuşi o scădere semnificativă a...