In Romania, nici pensia nu mai e un drept castigat

Dupa opt ani de excedent repetat la bugetul de pensii si de permanenta  risipire a acestuia, anul 2009 ne poate aduce in premiera in fata unui deficit de aproximativ 2,3% din Produsul Intern Brut, daca indexarile prevazute de lege vor fi aplicate punctual.

Pentru un simplu pensionar sau un angajat ce se apropie cu pasi repezi de varsta de pensionare, respectivele cifre nu inseamna nimic. Ce treaba au ei cu un asa zis deficit ? Atata vreme cat au cotizat la buget cu regularitate in cei cativa zeci de ani de munca, chiar nu-i intereseaza de unde va scoate banii administratorul, pentru a-si indeplini obligatia fata de contribuabil.

Necazul este ca administratorul s-a dovedit, daca nu unul prost de-a dreptul, cel putin unul slab. Or, acesta este nimeni altcineva decat statul roman, care a incasat banii la bugetul de pensii, iar apoi i-a administrat dupa cum a crezut de cuviinta.

La modul ideal, din aceasta administrare ar fi trebuit sa apara si un castig ( asa cum se intampla in cazul fondurilor private de pensii), care sa inlature, pe cat posibil, orice risc privind plata ulterioara a drepturilor catre cei ce au iesit din campul muncii.

Daca ar fi s-o luam de la "90 incoace si sa analizam cum a administrat statul bugetul asigurarilor sociale, singura certitudine cu care ne-am alege  este ca nu prea avem pe cine trage la raspundere. Din nefericire, intr-o perioada de recesiune economica primii care sufera sunt tot pensionarii. Asadar, fara prea multe ifose, a venit cazul sa ne intrebam: mai avem noi vreo siguranta ca atunci cand va veni vremea pensionarii, statul va avea cu ce sa ne plateasca ?

Banca Mondiala avertiza, intr-un raport recent, ca numai indexarile de pensii din anii 2007 si 2008, daca vor fi puse in aplicare, vor face ca deficitul la bugetul de pensii sa ajunga in anul 2050 la 6% din Produsul Intern Brut. Pai, la ce pensii se dau in Romania anului 2009 si la ce ne-am astepta noi , sau generatiile mai tinere, peste vreo 40 de ani acest deficit ar urma sa fie de fapt chiar mult mai mare.

Deficitul trebuie sa ai cu ce sa-l finantezi, insa. Plecand de la acest crud adevar, nici nu e cazul sa ne ducem pana la 2050, ci sa ne facem probleme despre ce se va intampla inca din acest an.

In ciuda scepticismului Bancii Mondiale, bugetul asigurarilor sociale pentru anul in curs anticipeaza, din nou, un excedent de vreo 461 milioane lei, din care 221 milioane lei il reprezinta excedentul la bugetul de pensii si 240 milioane lei, excedentul la fondul pentru accidente de munca si boli profesionale. Asadar, nu avem de ce ne face probleme.

Presedintele Traian Basescu zice altfel insa. In urma cu vreo patru luni , marinarul de la Cotroceni avertiza ca fondul public de pensii e gata prabusit si ca pentru acoperirea gaurii ar fi necesare vreo 1,2-1,3 miliarde euro, de la bugetul de stat. Unde-i excedentul atunci ? Fostul ministru al muncii, Mariana Campeanu il contrazicea pe presedinte, continuand sa sustina ca am avut excedent, dar ca banii s-au dus la proiecte de infrastructura.

Ei, aici descoperim o probleme ce-si are continuitatea si in noul guvern. Cu sau fara excedent, banii adunati la bugetul de pensii sunt folositi de catre stat acolo unde il arde cel mai tare nivelul cheltuielilor. Constitutia interzice practic folosirea banilor de pensii in alte scopuri, dar Constitutia nu este aceeasi pentru toti cetatenii Romaniei.

Astfel, guvernul Boc are si el o idee clara despre modul in care vor fi folositi acesti bani. In primul rand s-a luat decizia majorarii contributiei la fondul asigurarilor sociale  cu 3,3% (1% la angajat si 2,3% la angajator). Din contributia suplimentara de 1% a angajatului (de la 9,5% la 10,5%), jumatate se duce la bugetul de pensii si alta jumatate la investitii publice.

Teoretic, pensionarii nu au de ce sa-si faca probleme, atata vreme cat din banii celor activi avem resurse si pentru investitii. Practic insa, lucrurile stau mult mai nuantat. Guvernul mizeaza in primul rand pe o « stopare » a cresterii punctului de pensie, ignorand legea exact ca in cazul profesorilor, si pe venituri la bugetul de pensii exact ca in vremurile bune.

Numarul contribuabilor la buget scade cu fiecare zi ce trece si pana sa depasim criza economica nici ca e cazul sa ne facem iluzii ca veniturile se vor putea mentine macar la nivelul actual.

Or, cand vorbim de bugetul de pensii nu avem in vedere ce se intampla intr-un an doi, ci mai ales siguranta pentru viitor a celor ce in momentul de fata sunt contribuabili. Altfel, riscam sa repetam perioada de dupa 1990, cand am tocat toti banii acumulati inainte si pensionarii din Romania au devenit in ochii statului un fel de « cersetori ».

Cert este ca excedentul pe care il anticipeaza guvernul are, in cel mai fericit caz, picioare foarte scurte si amenintarea deficitului este una cu adevarat reala.

Practic, din aceasta dilema ar fi trebuit sa ne scoata sistemul privat de pensii, daca acesta ar fi fost pornit la timp. Din nefericire, pilonul II de pensii din Romania de abia implineste un an. Colac peste pupaza si acestuia i-au fost taiate veniturile programate pentru anii ce vin, in sensul ca partea de contributie de 2% a fost inghetata, pana nu se stie cand.

In plus, doar 3% din populatie este prinsa in sistemul privat de pensii. Intreg sistemul gandit pana acuma a fost dat peste cap, datorita foamei imense de bani de la buget. Necazul este ca in schimb nu a fost pus nimic, cu exceptia unui bir marit de care nu se stie cine va putea profita. In nici un caz pensionarii.

Romania nu este singura tara europeana cu probleme in ceea ce priveste asigurarea pe termen lung a banilor necesari celor ce vor iesi la pensie. Spre deosebire de Germania, Franta, Italia sau Marea Britanie, unde pensionarii au avut venituri mai mult decat indestulatoare, in Romania, aceasta categorie e populatiei a fost condamnata constant la supravietuire. Daca asa ne aranjam ploile si pentru viitorii pensionari, atunci e si mai grav.

La toate problemele generate de incapacitatea guvernelor de a gestiona banii bugetului de pensii se adauga si alte probleme, din ce in ce mai acute. Vorbim aici despre scaderea demografica, despre imbatranirea populatiei si scaderea numarului de contribuabili etc.

In Occident s-au luat deja masuri privind cresterea varstei de pensionare, egalizarea varstei de pensionare intre femei si barbati, pentru ca acolo se gandeste pentru viitor. In Romania, cresterea varstei de pensionare ar fi intr-adevar o solutie.

Nu pentru ca s-ar mentine oarecum constant numarul de contribuabili, ci pentru simplu fapt ca multi dintre actualii angajati nu vor mai ajunge sa apuce si pensia, raportat la rata de speranta a vietii. Mai putini pensionari usureaza povara bugetului, nu-i asa ? Trist, dar adevarat.