Dreptul de autor sau dreptul de a da mai multi bani la stat

Gaura neagra lasata in buget de neincasarile din trimestrul IV si ambitia de a sprijini economia cu bani de la buget, pentru depasirea crizei economice, determina Cabinetul Boc sa caute bani si in piatra seaca.

Pentru ca proiectul de buget ar urma sa apara zilele acestea, pare a fi prematur sa ne pronuntam in problemele surselor de finantare, a destinatiei banilor si ai beneficiarilor acestora. « Lasati guvernul sa lucreze », ni s-a spus adesea, si de abia apoi dati-va cu parerea pe marginea masurilor pe care le ia. Lucru corect in sine, daca actuala coalitie de guvernare s-ar grabi sa tina pasul cu ce se intampla in tara.

Nu-i suspecteaza nimeni pe membrii guvernului de lene, ci, mai curand de panica. Domnul prim ministru Boc si al lui Cabinet par sa fi renuntat la invatatura cu drumul cel mai scurt este cel pe care-l cunosti  si se chinuie de zor sa gaseasca poteci si potecute care sa-i duca intr-un final la comoara miraculoasa numita bugetul de stat.

Dupa spectaculoasa gafa legata de interzicerea cumulului pensiei cu salariul, in sectorul bugetar (intentie buna de altfel, dar materializata prost), pe piata zvonurilor a mai fost lansata o fumigena, legata initial de disponibilizarea a 20% din personalul bugetar. Ulterior, disponibilizarea de proportii a fost transformata intr-o curatenie prin cateva ministere sau agentii guvernamentale, din care in final ne-am alege cu vreo doua mii de someri.

Ultima gaselnita, tot in ideea de a mai completa veniturile la buget, consta in modificarea legii drepturilor de autor, astfel incat persoanele cu asemenea contracte sa nu mai beneficieze de un impozit redus, ci sa aiba intreg salariul pe cartea de munca. Si de data asta spunem ca, ideea in sine, ar putea avea si parti bune. La modul in care a fost aruncata in piata, suntem insa aproape siguri ca nu intrece cu nimic celelalte doua initiative amintite mai sus.

In primul rand ca legea drepturilor de autor este o lege organica si nu poate fi modificata prin ordonanta de urgenta, asa cum s-a grabit sa afirme domnul prim ministru, jurist de profesie. In al doilea rand, aceasta lege a fost modificata si razmodificata din 1996 incoace, astfel incat sa fie in concordanta cu directivele europene, unde dreptul de autor este sfant. Surprinzator este ca recenta initiativa de a modifica legea in Romania nu pare sa plece de la ministrii Cabinetului, ci mai curand de la o parte a sindicatelor, in speta de la Cartel Alfa.

Sa nu ne incurcam insa in amanunte, caci scopul ne intereseaza. Si acesta, ca la precedentele decizii, este de a rotunji veniturile la buget de la categorii liberale, cum sunt artistii, scriitorii sau ziaristii. Guvernul Boc, sfatuit de partenerii de dialog social, a simtit ca aici ceva ii scapa, mizand insa pe forma si nu pe fond. Daca luam in considerare raportarile ANAF (Agentia Nationala de Administrare Fiscala), pentru anul 2007, constatam ca in Romania ar beneficia de contracte de autor circa 37.000 de persoane. Sa nu se inteleaga ca aceste persoane nu ar plati impozitul la bugetul de stat.

Dreptul de autor beneficiaza insa de un regim special, fiind impozitat cu 16%, cota unica a impozitului pe venit, dupa ce se aplica o deducere de 40% pentru materialele folosite in conceperea operei care face obiectul dreptului de autor. Daca intreg venitul s-ar afla pe cartea de munca, pe langa impozitul amintit, s-ar adauga o serie de contributii ale angajatorului si angajatului, care, in opinia guvernantilor ar creste, iata, veniturile la buget. Din pacate, nimeni nu a luat in calcul cu cat ar putea creste aceste venituri, exact cum s-a intamplat si cu celelalte initiative legislative.

Oricum, nu trebuie sa sti prea multa matematica ca sa constati ca si aceasta gaselnita este un fel de « frectie la un picior de lemn ».

Cand s-a stabilit cota unica de impozitare, de 16%, sustinatorii acesteia au argumentat ca astfel contribuabilii vor fi stimulati sa-si plateasca darile la buget, lucru care s-a si adeverit de altfel. In cazul drepturilor de autor, se intampla identic. Dupa acest principiu, o modificare a legii ar duce inevitabil la o scadere a platilor si nicidecum la o imbunatatire a lor. Explicatia este cat se poate de simpla.

Conform definitiei legii, beneficiarii drepturilor de autor sunt, ( in marea lor majoritate-n.n), autorii unei opere de creatie intelectuala. Ei, aceasta opera nu se realizeaza pe banda, ca o masina, un strung sau un palton. Nu se poate spune ca te duci la serviciu si automat dai nastere, in cele 8 sau 10 ore de program, la o « opera de creatie ». In schimb, angajatorul te plateste atat pentru opera, cat si pentru prezenta la program.

Initiativa de modificare a legii este sustinuta in mod deosebit de presedintele Cartel Alfa, Bogdan Hosu, care vine si cu un argument bine ales in sprijinul ei. Acesta spune ca « tinerii platiti prin contracte de drepturi de autor vor avea pensii sub pragul de saracie », peste vreo 20 de ani, caci salariu minim pe economie cu care sunt prinsi in cartea de munca nu le acorda la pensie decat 0,3 puncte procentuale. Cat se poate de corect, am putea spune, noi cei care beneficiem de drepturile de autor si care suntem direct afectati de modificarile legii.

Este extrem de dificil pentru un ziarist sa argumenteze de ce drepturile de autor sunt o modalitate cat de cat corecta pentru asigurarea veniturilor celor ce lucreaza in presa, caci lor li se adreseaza in primul rand intentia de a schimba legea. Stim insa ca un gospodar bun isi face iarna plug si vara sanie, iar daca astazi castiga mai mult pe drepturi de autor are si posibilitatea de a-si asigura o pensie decenta din economiile de acuma.

E un risc asumat, pentru cei ce au ales aceasta meserie. Mai stim apoi ca presa  este peste tot in lume intr-o situatie delicata. Criza economica o accentueaza si mai mult. O povara in plus pentru patronii de presa inseamna o lovitura dura data meseriei. Bunele intentii (daca e sa ne referim la pozitia domnului Hosu) nu duc intotdeauna la rezultate bune. Este si cazul cu legea drepturilor de autor, pe care daca tot vor s-o modifice, macar s-o faca in cunostinta de cauza.

Comentariu de Alexandru Moldovan.