De ce dati in calul care trage?

Deciziile economice ale unui guvern de amatori se intorc, in final, impotriva populatiei. Modificare impozitului pentru intreprinderile mici si mijloci, indiferent de domeniul de activitate, eliminarea drepturilor de autor sau stabilirea arbitrara a tarifelor la utilitati sunt numai cateva exemple in acest sens.

Imi face impresia ca guvernarea Boc incepe sa semene din ce in ce mai mult cu guvernarea Ciorbea, de care putini dintre noi isi amintesc cu placere.

Primul guvern declarat de dreapta din istoria postdecembrista a Romaniei prelua de la predecesorii sai o tara complet nereformata, ramasa mult in urma plutonului fomat din celelalte tari fost comuniste, cu o economie in pragul colapsului datorita imensului blocaj financiar in care intrase. Orice guvern ar fi venit atunci la putere nu avea de ales, reforma fiind singura cale de evitare a falimentului.

Membri Cabinetului Ciorbea au fost, in marea lor majoritate, animati de bune intentii. Din nefericire, amatorismul de care au dat dovada ulterior a facut praf toate convingerile lor si intr-un timp record guvernarea s-a dus inspre ceea ce stim noi sa facem mai bine de 20 de ani incoace : jaf si distrugere.

Ne-au trebuit aproape 10 ani pana sa reparam ceea ce s-a stricat in cateva luni, cu precizarea ca perioada ce a urmat a fost una extrem de favorabila la nivel international. Sa ne intoarcem insa la guvernul Boc. Si acesta a preluat o « mostenire » cu datorii, dar, spre deosebire de guvernul Ciorbea, guvernul Boc a gasit o economie reformata in marea masura si care venea dupa opt ani de crestere economica permanenta.

Nu analizam aici motoarele cresterii economice, cert este ca fara o implicarea deosebita a guvernului Tariceanu, aceasta economie functiona . Necazul cel mare a venit asadar nu din interior, cat mai ales din exterior, caci criza economica nu-si alege victimele in era globalizarii.

Guvernul Ciorbea si-a facut din inchiderea si lichidarea unor mari societati comerciale principala prioritate. Le-ar fi restructurat daca ar fi stiut cum si daca ar fi avut resurse financiare. Guvernul Boc nu mai prea are ce lichida in randul intreprinderilor mari de stat, caci acestea sunt foarte putine, in schimb pare sa-si fi facut un cal de bataie din intreprinderile mici si mijlocii, pe care le suspecteaza tot mai insistent de fraudarea bugetului.

Ministrul finantelor, Gheorghe Pogea, metalurgist de profesie, spunea recent ca dintr-un numar de 680.000 contribuabili persoane juridice, doar vreo 2000 acopera in jur de 85% din veniturile publice. Restul, se cheama, in opinia ministrului de finante, fac evaziune sau fura statul. Asadar, pe ei trebuie puse tunurile.

Conform unui proiect de ordonanta de urgenta, hotelurile, restaurantele, firmele imobiliare si din comert ar urma sa plateasca un impozit anual pe profit de 0,5% din veniturile inregistrate, in cazul in care suma datorata statului nu depaseste aceasta cota, dar nu mai putin de 6.500 de lei. La randul lor, microintreprinderile ar urma sa achite anual un impozit minim de 6.500 lei, in cazul in care suma datorata statului nu depaseste aceasta valoare.

Firmele care au pana la noua angajati si o cifra de afaceri anuala de pana la 100.000 euro pot opta pentru impozitarea cu 3% din venituri sau 16% din profit. Ma indoiesc ca ideea de a scoate bani de la aceste firme si firmulite ii apartine in totalitate ministrului Pogea.

Daca ne uitam la partenerii de dialog ai guvernului, inainte de a lua masuri cum este si introducerea impozitului forfetar, constatam ca la masa discutiilor cu guvernul sunt marile patronate si marile confederatii sindicale. Nici unul, nici altul dintre respectivii parteneri de dialog ai guvernului nu reprezinta si intreprinderile mici si mijlocii, carora li se adreseaza in final masurile anuntate. Si atunci unde-i echitatea ?

La nivelul unui SRL cu cativa angajati, sindicalizarea acestora este aproape imposibila, drept urmare confederatiile sindicale nu au absolut nici o reprezentativitate aici. Patronatele cu care se negociaza sunt la randul lor formate din afaceristi « de marca », in nici un caz de reprezentantii buticului de la coltul blocului. Si totusi, masurile il vizeaza pe acesta din urma.

Ceea ce uita guvernul domnului Boc este ca acesti « buticari », chiar daca nu platesc sume considerabile la stat reusesc sa asigure familiilor lor si inca altor cativa angajati un trai cat de cat decent. Aceste sereleuri, multe-putine cate sunt (si nu ne referim aici doar la buticari), nu cersesc de ani buni la pomana guvernului.

Multe dintre ele au pierderi sau nu realizeaza profit impozabil, dar au marele merit ca asigura supravietuirea unei familii. Asa se explica si numarul inca redus de someri din Romania. Pentru Gheorghe Pogea asta nu inseamna nimic. Bugetul are nevoie de bani, pentru ca trebuie sa intretina pe altii, un aparat birocratic ce isi incununeaza ineficienta cu insusi guvernul ce-l pastoreste.

In vremuri de criza, micile afaceri si-au dovedit cel mai bine flexibilitatea si puterea de adaptare, in nici un caz marile intreprinderi. De ce sa le mai gatuie si guvernul atunci ? Raspunsul este cat se poate de simplu : pentru ca acest guvern habar nu are pe ce lume traieste. Veti spune ca sectorul intreprinderilor mici si mijlocii nu poate exista decat in umbra unor mari intreprinderi, lucru adevarat in parte.

Pe timp de criza insa, respectivele intreprinderi sunt prinse ca intr-o menghina in conjunctura nefavorabila a pietelor globale. Cele mici in schimb, au alta libertate de miscare si putere de supravietuire. Nu am auzit inca nici un reprezentant de mica intreprindere sa ceara ajutor de stat de la guvern, poate doar acces la finantare, ceea ce este cu totul altceva.

In schimb, marile societati isi pun aproape exclusiv speranta in banii statului. Pentru acest lucru vrea guvernul Boc sa scoata banii de la « buticari » ? Nu numai, caci guvernul are in primul rand nevoie de bani pentru a alimenta sectorul neproductiv ce sta cu mana adanc bagata in buget de cativa ani buni incoace.

O vorba inteleapta din popor supune ca sa nu dai tot in calul care trage. Guvernul Boc doar asta stie sa faca, caci, la fel ca in cazul guvernului Ciorbea este format din amatori. Reforma institutiilor parazitare si cheltuitoare de bani ar fi trebuit sa fie prioritatea guvernului si nu taxarea la sange a celor ce de bine de rau mai produc ceva in tara asta.

Numai ca, pentru a face respectiva reforma mai ai nevoie si de stiinta. Bunele intentii nu sunt suficiente, dupa cum a demonstrat-o si guvernul Ciorbea.

Un nou scandal pentru Guvern. Damen a dat in judecata Romania la o curte internationala de arbitraj

Premierul Marcel Ciolacu confirma faptul ca olandezii de la Damen au dat in judecata Romania, aratandu-se in acelasi timp optimist in ceea ce priveste rezolvarea pe cale amiabila a disputelor...

Tehnologia informației și comunicațiilor a adus în 2021 economiei românești valoare adaugată sub media europeană

Valoarea adăugată a sectorului tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) al UE a fost în 2021 echivalentă cu 5,5% din valoarea adăugată brută a economiei europene. România s-a...