Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Cum o dregem cu somajul celor ce alimenteaza bugetul ?

Cum o dregem cu somajul celor ce alimenteaza bugetul ?

Previziunile pentru anul viitor anticipeaza o crestere a numarului somerilor cu cifre cuprinse intre 17.000 si 200.000 de persoane. Tara asistatilor sociali este pe cale sa-si definitiveze statutul.

Pe fondul disputelor politicianiste privind cresterile

salariale din sectorul bugetar, avand ca varf de lance invatamantul de stat,

criza economica incepe sa macine incet incet sectorul productiv, sursa

principala de venituri a oricarui stat din lume.

Se anticipeaza ca anul 2009 va

fi primul, dintr-un ciclu de doi sau trei ani, in care efectele crizei se vor

propaga mai pregnant in sectorul productiv, reducerea sau oprirea productiei

fiind echivalenta cu reducerea numarului de angajati.

Paradoxal, la interval de doar cateva luni, economia

romaneasca nu se va mai confrunta cu un deficit de forta de munca, ci cu un

surplus, alimentat probabil si de repatrierea unor conationali de- ai nostri de

prin Spania sau Italia, tari atinse deja serios de criza economica.

Primele

semne ale inrautatirii mediului de afaceri au aparut deja, indeosebi in zona

Transilvaniei, unde initiativa privata a luat-o mult inaintea altor regiuni ale

tarii si unde un mare numar de angajati isi leaga soarta de succesul in afaceri

al patronilor lor.

Nu este o noutate pentru nimeni ca dincolo de efectele

negative ale cresterii numarului somerilor, in subsidiar se manifesta si

anumite efecte pozitive, intre care cel mai important este legat de cresterea

productivitatii, de reducerea cheltuielilor si mai ales de o " curatare " a pietei fortei de munca.

Somajul nu este, daca se

mentine in limite rezonabile, neaparat o catastrofa, dovada ca tari dezvoltate

si cu o crestere economica sustenabila au avut perioade cu somaj ce depasea adesea

cu cateva puncte nivelul inregistrat de Romania. Oricat de cinice vi s-ar parea

aceste afirmatii, ele sunt o realitate.

Revenind insa la situatia tarii noastre si la

perspectivele nefaste ale somajului asupra sistemului economic, trebuie sa

recunoastem ca avem motive suficiente sa fim ingrijorati. Caci la noi e

intotdeauna altfel.

Si asta cu atat mai mult cu cat, pe fondul unor previziuni

mai putin optimiste, asistam la presiuni salariale provenite exclusiv din

sectorul bugetar. Altfel spus dintr-un sector neproductiv, dar, sa admitem,

necesar oricarei bune functionari a statului de drept. Aici se impune mentiunea

ca nu numai numarul bugetarilor este important cat mai ales calitatea

serviciilor lor.

Forta de munca activa a Romaniei depaseste nivelul de 4 milioane

de angajati, dintre care aproape o treime se afla in sectorul bugetar. Daca

punem la socoteala serviciile si alte categorii de salariati neimplicati in

sectorul productiv ajungem la trista concluzie ca numarul celor care produc

efectiv valoare adaugata este mult sub al celorlalti.

Avem peste cinci milioane

de pensionari, vreo patru milioane de tineri apartinand sistemului educational

si alte peste doua milioane de agricultori de subzistenta, pentru care statul

roman trebuie sa aiba pusculita cu bani mereu deschisa. Cu ce alimentam insa

aceasta pusculita atunci cand si dintre angajatii direct productivi o parte va

intra in categoria asistatilor, ca efect al cresterii somajului ?

Aceasta

va fi marea provocare a anilor ce vin, la care guvernul viitor nu stim cum va

putea raspunde eficient. Semnele blocajului financiar la care a ajuns guvernul

Tariceanu incep sa se faca simtite, nu numai ca urmare a presiunilor salariale

din sectorul bugetar, cat mai ales a scadentelor la care a ajuns pentru plata

unor facturi la cheltuielile, mai mult sau mai putin justificate, din trecut.

Statul trebuie sa se imprumute pentru a achita facturile

respective si nu stim cine este dispus sa se ofere sa dea bani, tocmai in

aceste momente de criza. S-a spus in nenumarate randuri ca Romania nu are

nevoie de sprijin financiar nici din partea FMI nici a Uniunii Europene, asa

cum s-a intamplat in Ungaria sau alte tari membre ale UE. Intrebarea noastra

este cat de sigura este aceasta situatie si, mai ales, pana cand ?

Ajutorul financiar, daca va fi sa fie, s-ar putea obtine

insa in conditii destul de costisitoare pentru o economie ce ar intra in deriva

si imi vine greu sa cred ca ar putea fi gestionat cu maxima eficienta de clasa

politica cu care ne-a harazit destinul in momentul de fata.

Tocmai de aceea, cresterea numarului somerilor in randul

angajatilor din sectorul productiv trebuie tratata cu cea mai mare

responsabilitate. Daca isi inchipuie cineva dintre noi ca somajul va afecta si

sectorul administrativ, bugetar, se insala amarnic. Cand ai mai putini oameni

care produc incasezi mai putin.

Daca peste aceasta realitate se suprapune si o

crestere a cheltuielilor cu masurile sociale atunci este evident ca orice

disponibilizare trebuie sa fie un semnal de alarma. Resursele, intr-o asemenea

conjunctura, vin tot de la politicle guvernamentale. Dupa modelul privatilor,

care atunci cand nu-si mai pot sustine afacerea disponibilizeaza personalul, si

statul trebuie sa-si revizuiasca aparatul birocratic. Si slava Domnului, are de

unde.

La situatii extreme raspunzi cu solutii extreme. Cu peste doua milioane

de angajati productivi este greu sa sustii alte milioane de asistati.Daca si

cele doua milioane se vor imputina, atunci va fi grav. Nici macar unde emigra nu

mai avem.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 4560 ori