Cascati-va ochii

Actiunile Petrom au deschis lista « micilor » privatizari ale guvernului Boc, din care se estimeaza ca bugetul se va capatui cu cel putin doua miliarde de euro. Marea problema este ca, din suma avansata mai sus, grosul va intra tocmai pe parcursul anului viitor, cand electoratul roman va trebui ademenit la urne.

S-a demonstrat in ultimii 20 de ani ca indiferent de partidul aflat la putere, anii electorali s-au numit si anii pomenilor desantate.

Nu intamplator, inaintea ultimei intalniri cu reprezentantii Fondului Monetar International, presedintele Traian Basescu avertiza ca anul viitor va fi unul dificil pentru coalitia aflata la putere, tocmai din motivul enuntat mai sus.

Dar, tot in acelasi timp, domnul presedinte ne dadea asigurari ca nu va scapa lucrurile de sub control, indiferent de tentatiile colegilor sai. Mira-m-as sa fie asa, tocmai atunci cand guvernul va trebui sa demonstreze ca gestiunea ultimilor patru ani isi va arata rezultatele pozitive, dupa atata strans al curelei.

Am salutat vanzarea actiunilor Petrom, anuntata inca de pe vremea ministrului Videanu, precum si privatizarea unor pachete minoritare din actiunile altor companii din sectorul energetic tocmai in ideea in care banii obtinuti se vor duce inspre investitiile atat de necesare ale acestor companii.

Iata insa, optica guvernului contravine inca odata celei economice, cu consecinte, poate dezastruoase, pentru ultimele societati ramas inca in proprietatea statului.

Zilele trecute, primul ministru Emil Boc, ne anunta ca din cele aproximativ 600 de milioane de euro ce vor fi incasati din vanzarea actiunilor Petrom se va achita o parte din datoria externa a Romaniei, a carei scadenta incepe sa apese bugetul tocmai de anul viitor.

In acest context, este cat se poate de logic ca si celelalte sute de milioane de euro luate din vanzarea unor pachete de la Transelectrica, Transgaz, Hidroelectrica sau Romgaz (ca sa vorbesc doar de perlele Coroanei) vor avea ca destinatie directa tot bugetul statului, pe care domnul Boc si echipa il va imparti asa dupa cum crede de cuviinta in viitorul an electoral.

Fluturandu-i ceva pe la ureche, dar mai ales simtind pericolul ca lor nu le ramane mai nimic, presedintele Senatului Mircea Geoana a protestat vizavi de intentiile guvernului de a cheltui banii din privatizare, solicitand ca pentru aceasta operatiune, guvernul sa ceara acceptul direct al Parlamentului.

S-a intalnit hotu cu prostu, probabil, caci asa ceva niciodata nu se va intampla. Revenind la punga de banuti pe care coalitia de guvernare o si viseaza impartita, trebuie sa spunem ca, in noua conjunctura internationala, ea ar putea fi, totusi, mult mai subtire decat anticipeaza guvernul.

Fara a repeta la infinit niste formule uzate deja in ultima vreme, se impune sa amintesc ca Grecia, Italia, Spania, Portugalia si cine o mai urma pe calea falimentului, intentioneaza sa scape de imensa datorie acumulata tot prin vanzarea unor active de la companii strategice aflate in proprietatea statului.

Si chiar daca, spre deosebire de noi, ei au ce vinde, este cat se poate de evident ca la o asemenea oferta ar trebui sa existe o cerere pe masura.

Or, aceasta cerere se diminueaza direct proportional cu cresterea ofertei. Pe de alta parte, cu exceptia Petrom, care dispune de resurse proprii pentru investitii, nici o alta companie de la care statul si-a propus sa vanda pachete minoritare de actiuni nu are cum sa-si sustina programele de modernizare din profiturile pe care le realizeaza.

Logic ar fi ca banii obtinuti sa se intoarca catre respectivele companii si in nici un caz catre pusculita bugetara, din care sa fie platite datoriile facute in ultimii ani.

Daca suntem atenti in continuare la declaratiile domnului Boc, putem merge cu rationamentul chiar si mai departe. Daca se platesc o parte din datorii, o sa avem mai multi bani disponibili la buget pentru a face investitii in infrastructura, in invatamant, in sanatate.

Mai sa fie, oare noi am trait degeaba in ultmii 20 de ani ?

Chiar nu am vazut unde s-au dus banii din celelalte mari privatizari din Romania, tocmai in perioada anilor electorali ? Spre pomeni, pe de o parte, si spre clientela politica, pe de alta parte.

Ni s-au promis autostrazi si dupa vanzarea Petrom, a celor doua Distrigazuri sau a Bancii Comerciale Romane.

Si vorbim aici de cateva miliarde bune de euro. Unde sunt autostrazile, spitalele moderne, avioanele armatei sua scolile modernizate ? Acolo unde sunt si banii obtinuti din privatizare, adica, nicaieri.

De ce ar fi altfel tocmai acuma, cand populatia nu mai poate fi ademenita cu promisiuni decat cu cash, sub diferite forme ?

Din toate aceste considerente trag concluzia ca, de data asta, trebuie sa cascam bine ochii inainte ca procesul sa devina ireversibil.

Daca vindem, atunci trebuie sa cunoastem direct destinatia banilor. Daca nu reusim sa vindem la un prêt atractiv, dat fiind faptul ca vom avea o mare concurenta pe piata europeana, atunci putem sa mai asteptam, macar pana dupa ce trece urmatorul an electoral. In fond, nu ne grabeste nimeni.