Cand nu vin banii la noi, nici noi nu mergem spre ei

Duminica, 31 Ianuarie 2010, ora 23:02
4355 citiri
Cand nu vin banii la noi, nici noi nu mergem spre ei

Daca ar fi vandut in urma cu doi ani unitatile suplimentare de emisii de gaze cu efect de sera, Romania ar fi putut obtine peste trei miliarde de euro. In momentul de fata, valoarea lor nu atinge nici macar un miliard de euro.

Spuneam in articolul trecut, ca in goana dupa bani din imprumut, guvernul Boc nu a mai gasit timp si specialisti pentru a valorifica resursele ce le mai aveam la indemana si care ar fi putut sa aduca la buget cateva miliarde de euro, fara a impovara generatiile viitoare.

Un caz concret, despre care a inceput deja sa se vorbeasca prin ministere, este legat de vanzarea cotei suplimentare de emisii de gaze cu efect de sera, ce ne-au fost atribuite in urma Protocolului de la Kyoto.

Concret, pentru ca nu a ajuns la un grad de poluare acceptat in Protocol, Romania avea posibilitatea sa vanda diferenta de certificate pe pietele internationale, unde sunt suficient de multe tari doritoare sa le achizitioneze.

Cota suplimentara de certificate de emisii de gaze cu efect de sera este in jur de 200 de milioane, pe care ar trebui sa le vindem obligatoriu in perioada 2007-2012.

Din pacate, vanzarea in sine nu este tocmai o operatiune simpla, in sensul ca mai intai trebuiesc facute expertize de piata, apoi contactati potentialii clienti, care, atentie, ne vor deveni parteneri si apoi organizarea licitatiei internationale, daca se poate in momentul in care valoarea certificatelor este cat mai ridicata.

Pentru toata aceasta procedura, guvernul nu avea nimic altceva de facut decat sa apeleze la putinii specialisti in domeniu, pe care Romania ii are totusi, si apoi sa inceapa operatiunile ce dureaza in jur de un an. Este foarte important de mentionat acest ultim aspect, in conditiile in care mai avem la dispozitie mai putin de doi ani pentru vanzare.

Bineinteles, lucrurile complicate nu sunt si nu au fost pe placul nici unui guvern din Romania, in concluzie ele au fost abandonate de cele mai multe ori. Asta ca asta, dar cel mai interesant lucru se leaga de faptul ca din banii obtinuti din vanzarea certificatelor nu se pot da nici comisioane, nu se poate lua nici spaga si nici facturile nu pot fi umflate.

Nu-i asa, “daca nu mananca si gura lor ceva” la ce mai merita efortul?

In sfarsit, ministrul economiei Adriean Videanu a readus in discutie problema certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, respectiv a vanzarii acestora, gandind probabil ca o parte din banii obtinuti s-ar putea duce catre o parte din unitatile falimentare din sectorul energetic. S-a agitat ce s-a agitat domnul Videanu si pe urma a lasat-o moale de tot, cand a priceput cum vine treaba cu respectivele certificate.

Mai putin initiat in problema, ministrul mediului, Lazslo Borbely, s-a trezit si el ca vrea sa vanda cota suplimentara, caci si la mediu este nevoie de bani, mai ales ca fondurile obtinute ar urma sa intre in visteria Fondului pentru Mediu.

Nici unul nici altul dintre cei doi ministri nu au fost informati despre faptul ca vanzarea certificatelor nu o poate face nici un minister sau alta institutie publica, ci doar guvernul Romaniei, care negocieaza in numele tarii.

Si mai complicata este problema dupa ce sunt vandute aceste certificate, caci cu banii obtinuti nu poti sa faci ce te taie capul ci, obligatoriu sa investesti in proiecte ce pot duce la reducerea poluarii.

Har Domnului, sunt suficiente domenii care au nevoie de bani. De pilda, in programul de reabilitare termica a locuintelor, unde guvernul acopera 50% din cheltuieli si primariile alti 20%, s-ar fi putut utiliza banii din certificate, facand astfel economii la buget.

Cel mai interesant lucru in aceasta problema este dat de faptul ca guvernul care achzitioneaza certificatele romanesti are dreptul si obligatia sa monitorizeze la sange destinatia lor, respectiv realizarea proiectelor.

Asa se si explica lipsa de interes a guvernantilor fata de vanzarea respectivelor certificate. Pai daca nu putem folosi banii dupa bunul nostru plac?

In sfarsit, sa presupunem ca de data asta guvernul Boc va lua in serios problema cerificatelor si va incerca sa le vanda. Din pacate, asa cum spuneam, formalitatile dureaza foarte mult si timpul este destul de scurt.

Necazul nu de aici vine. In ultima perioada piata internationala a certificatele a fost asaltata de Ucraina si Rusia, care au scos la vanzare cantitati foarte mari, ceea ce a facut ca pretul certificatelor sa se injumatateasca doar in cateva luni.

Raportat la situatia noastra, daca am reusi sa iesim pe piata cu cele 200 de milioane de certificate am obtine pana intr-un miliard de euro. Cu numai un an in urma am fi obtinut peste 3 miliarde de euro. Ungurii, cehii, lituanienii, slovacii au stiut sa treaca la vanzare atunci cand cererea de piata era foarte mare. Noi, ca de obiceni, ne trezim cand aproape nimeni nu mai este interesat de marfa noastra.

Facem precizarea ca, in cazul in care pana in 2012 nu reusim sa ne vindem cota de certificate disponibila, atunci o vom pierde pur si simplu, caci vor intra in vigoare noi reglementari in domeniul protectiei mediului. Altfel spus, din 3 miliarde de euro posibile, ne vom alege cu praful de pe toba.

Ca tara semnatara a Protocolului de la Kyoto, Romania s-a angajat sa reduca, in intervalul 2008-2012, emisiile de gaze cu efect de sera cu 8%, fata de anul de referinta 1990.

Chiar si in aceste conditii, tara noastra poate emite, in intervalul amintit, 1,279 miliarde tone de emisii de gaze cu efect de sera (o tona este echivalentul unui certificat), cantitate pe care nu o poate consuma in intregime, ramanand astfel un disponibil de aproape 200 de milioane de certificate, tocmai bune pentru vanzare.

Acest tip de certificate de emisii, numite Unitati ale Cantitatii Atribuite (AAU), nu pot fi vandute decat de guvern, spre deosebire de celalalt tip de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, care intra in schema de comercializare stabilita de Comisia Europeana si care sunt atribuite prin Planul National de Alocare direct agentilor economici poluatori.

Acestia pot face tranzactii in nume propriu cu certificatele primite gra¬tuit, dar nu pot avea acces la AAU-uri, chiar daca ajung sa aiba deficit de certificate. Sa vedeti si aici ce complicatii au aparut.

#certificate, #de, #efect, #emisii, #gaze, #noxe, #resurse, #sera , #Editorial