Boc arata bisturiul bugetarilor dar nu are curajul sa-l foloseasca

Dupa ce a anuntat cu surle si trambite o disponibilizare in sectorul bugetar de 20%, restransa apoi doar la aparatul guvernamental, primul ministru Emil Boc a pus tunurile verbale pe demnitari, carora le-a « promis » o plafonare a veniturilor.

Masurile de reducere a cheltuielilor bugetare, anuntate de noul prim ministru, contin un puternic iz de populism. Domnul Emil Boc stie ca da bine la popor sa arati ca esti decis sa tai in carne vie, mai ales acolo unde veniturile nu au o justificare economica.

Bugetarii au devenit carnea de tun a guvernului, cu atat mai mult cu cat in acest sector marile confederatii sindicale nu au o reprezentare extrem de puternica. Nu am vazut nici un lider de sindicat, dintre cei foarte cunoscuti, care sa ridice vocea in fata primului ministru pentru declaratiile privind disponibilizarile din sectorul bugetar.

Aceasta stare de lucruri poate avea insa si o alta explicatie. Amenintarile primului ministru pot fi un simplu foc de paie, caci in politica damboviteaza nici o minune nu dureaza mai mult de trei zile. O dovedeste si ultima declaratie a domnului Boc, care facea referire la plafonarea veniturilor pentru nu mai putin de 7.000 de demnitari din Romania.

Se impune o precizare. Daca tarisoara asta a noastra are 7.000 de demnitari, sau chiar mai multi, atunci este cu adevarat grav. Conform dictionarului explicativ al limbii romane, notiunea de demnitar desemneaza « un inalt functionar al statului », in sensul ca acesta detine o demnitate importanta, care nu poate fi in nici un caz functia de primar sau viceprimar intr-o comuna oarecare din Romania si nici un prapadit de consilier numit pe baza de pile pe langa vreun ministru.

Exista si o ordonanta de guvern care precizeaza cine este demnitar si ce drepturi are o asemenea persoana. Vorbim aici, in primul rand, de ministri, de secretarii de stat, de diplomati, de prefecti etc. In nici un caz nu poate fi vorba de 7.000 de persoane. Sa lasam insa notiunile teoretice la o parte si sa trecem la adevaratul scop al masurilor guvernamentale, respectiv acela de a reduce aparatul birocratic, dar mai ales de a stabili pentru acesta o grila echitabila de venituri.

In primul rand, in doua luni de guvernare a actualului Cabinet nu am auzit decat promisiuni, cele mai multe dintre ele vizibil propagandistice. Nu am auzit de nici o institutie publica in care reforma sa fi intrat in forta, caci de fiecare data « pana sa ajungi la Dumnezeu te mananca sfintii ». Nici nu este usor sa restructurezi aparatul birocratic, atata vreme cat acesta este rodul unei structuri create special pentru el, sau in acelasi timp cu el.

Tot angrenajul in care se misca acesti functionari este un hatis atat de complicat incat pentru a elimina ceva din structura lui esti obligat sa demontezi absolut tot mecanismul pe baza caruia s-a format. Altfel spus, inainte de a da oameni afara, trebuie schimbat sistemul, pentru ca altfel se gripeaza si devine chiar mai ineficient decat este in prezent. Acest lucru il cunosc foarte bine ce-i ce lucreaza in aparatul birocratic si care nu-si fac prea multe emotii vizavi de ambitiile primului ministru.

Desigur, nu spunem ca reforma nu poate fi facuta. Ceea ce punem la indoiala este vointa de a o face. Argumente sunt suficiente. Guvernarea Tariceanu a excelat in umflarea schemei aparatului birocratic, in speta in a celui guvernamental si a agentiilor subordonate direct primului ministru. De aici ar trebui inceput in primul rand.

In perioada 2005-2008, numarul de posturi in administratia centrala a crescut cu 50.000. In institutiile asa zis finantate din venituri proprii (o multime de agentii), numarul posturilor a crescut cu 351.000, in doar trei ani. Aceste institutii, caci de la ele pleaca molima, si-au fundamentat veniturile prin inventia a zeci de taxe parafiscale, pe care contribuabilul de rand este obligat sa le plateasca aducandu-si aportul direct la intretinerea lor. Nu intamplator tara noastra are cel mai mare numar de taxe parafiscale din Europa.

Cheltuielile de personal au crescut in perioada amintita cu peste 100%, de la 21,67 miliarde lei, in 2005, la aproape 44 miliarde lei, in 2008. Asta este un mizilic insa, pentru ca daca salariile acestor angajati au crescut cu 79%, sporurile salariale au crescut cu 136%, iar cheltuielile pentru premiere si ore suplimentare au crescut cu nu mai putin de 272%.

Ei, acesta este un motiv de revolta real, cu atat mai mult cu cat vorbim de un personal neproductiv. Nu militam pentru o pozitie de instigare impotriva functionarilor, a salariatilor bugetari, dar nici asa nu se poate continua. Spunem insa, ca masurile de tip hei-rupist, anuntate de primul ministru au putine sanse de reusita.

Conform Ministerului de Finante, cheltuielile in sectorul bugetar inghit aproape 9% din veniturile la Produsul Intern Brut, respectiv aproape jumatate din cat vrea guvernul sa aloce investitiilor. Orice procent taiat de la primul capitol inseamna mai multi bani disponibili pentru economie, dar mai ales mai putine taxe pentru cetateanul contribuabil.

Asta-i teoria, acuma sa vedem practica si cat de departe este dispus sa mearga guvernul Boc in reforma din sectorul bugetar. Firmele private sunt in plina « reforma » din acest punct de vedere. De ce n-ar face-o si statul ? Ma rog, reprezentantii acestuia mai au o problema : votul.

Comentariu de Alexandru Moldovan