Arma la picior si industria la faliment

Luni, 07 Aprilie 2008, ora 15:24
3187 citiri
Arma la picior si industria la faliment

Inzestrarea armatei romane pentru provocarile secolului XXI va costa bugetul statului cat toate proiectele de infrastructura la un loc. Din cele cateva zeci de miliarde de euro ce ar urma sa fie destinati in anii viitori Ministerului Apararii, industria romaneasca de profil se alege cu praful de pe toba. Conform angajamentelor, Romania ar trebui sa cheltuiasca pentru aparare circa 2,6 miliarde euro, anual. Industriei autohtone nu-i revine mai mult de un milion de euro.

Un inalt demnitar din Ministerul Economiei si Finantelor declara

ziele trecute ca Romania se vede nevoita sa renunte la contracte de armament de

aproape o jumatate de miliard de dolari anual. Sa te crucesti, nu alta. Primul

lucru care iti vine in minte este sa te intrebi : " pai, daca-i asa,

de ce nu exportam ? ", caci avem nevoie de bani ca de aer.

Dupa asta

vin alte intrebari : da cine este interesat de armele noastre ?, ce

anume putem exporta si, mai ales, cine le face aceste arme ? Cam greu pentru

demnitarul cu pricina, care, se vede treaba nu prea stie ce are in gradina cu

arme din Romania.

In cea mai buna perioada a industriei autohtone de

armament, exporturile se apropiau de suma de un miliard de dolari, ceea ce

plasa Romania pe un loc destul de important intre exportatorii mondiali de

armament. Ceea ce nu ni se spunea noua atunci este ca mare parte din acest

export era de fapt un fel de troc. Noi livram arme si luam in schimb alte

marfuri sau, nimic. Caci mare parte din creantele externe ale Romaniei, dupa

1990, provin tocmai din exporturile de armament neincasate. Si nici ca vom mai

vedea vreodata acei bani. Dar sa revenim in actualitate.

Exporturile de armament ale Romaniei nu depasesc in

momentul de fata suma de 50 milioane dolari, adica de 10 ori mai putin decat

zicea inaltul demnitar. Mare lucru ca mai vindem chiar si atat, in conditiile

in care industria de aparare este sublima, dar lipseste cu desavarsire.

Asa se

face ca luate la bani marunti, aceste exporturi inseamna de fapt reparatii de

tehnica militara, sosete si bocanci pentru soldati, ceva munitie de infanterie

si cateva pusti Kalasnikov, pentru fantezia vanatorilor americani. Restul e

tacere.

Daca am fi avut capacitati de export, ar fi trebuit sa

avem si capacitati pentru dotarea propriei noastre armate, care, se stie, se

bazeaza pe o tehnica veche de peste 30 de ani. Bugetul Ministerului Apararii ar

trebui sa fie, pentru multi ani de aici inainte, peste 2% din Produsul Intern

Brut , ceea ce raportat la PIB-ul de azi (aproximativ 130 miliarde euro) ar

insemna cam 2,6 miliarde euro/an.

Suma este echivalenta cu costurile initiale

ale autostrazii Transilvania. Daca macar 10% din aceasta suma ar fi alocata

industriei autohtone de armament, am constata ca nici nu ne-ar mai interesa exporturile.

Ehe, dar realitatea e cu totul alta.

De cativa ani incoace, armata romana nu mai comanda

industriei de armament aproape nimic. La banii putin pe care ii are, armata

cumpara tehnica de prin alte parti, pe motivul ca aia e mai competitiva si

compatibila cu standardele NATO.

Este foarte adevarat, din tara nu prea mai are

ce lua. Industria de armament a fost gestionata, dupa 1990, cum nu se poate mai

prost. Nici un guvern nu a stiut ce sa faca cu un colos in care erau angrenati

peste 200.000 de oameni si care consuma resurse fara sa produca mare lucru.

Acua mai sunt vreo 8000 de angajati si majoritatea taie frunze la caini. Dar

oare, din tot ce a fost sa nu mai fi ramas nimic ?

Orice guvern cu scaun la cap incearca sa-si reduca

dependenta de importurile de armament, in situatie in care are cat de cat o

industrie proprie. Importul initial de tehnica militara presupune mentenanta,

intretinere si ulterioare importuri de piese.

E un cerc vicios in care daca

intri platesti permanent. Asadar, inainte de a stabili prioritati de dotare,

trebuie sa te uiti in propria ograda. Franta, Italia sau Germania, inainte de a

face o comanda de tehnica militara isi consulta producatorii. Daca acestia nu

pot sa raspunda necesitatilor, atunci se apeleaza la comenzi externe.

Polonia, prin comparatie, si-a pastrat toate cele 38 de

fabrici de armament, in proprietatea statului, dar a elaborat o lege speciala

prin care a creat un complex militar integrat sI adaptat nevoilor de aparare.

La noi, nici macare de o structura minima de baza nu poate fi vorba, respectiv

o structura care sa asigure macar munitia si armamanetul de infanterie necesare

pregatirii trupelor.

Putem face inca transportoare blindate la standarde NATO,

dar le comandam pe acestea elvetienilor de la Mowag. Avem capabilitatea sa

constuim vase de lupta, dar comandam nave date la casat de englezi. Am mostenit

un complex aviatic performant, dar vom cumpara avioane de lupta si elicoptere

din Occident. Nu e

cazul sa intram in amanunte.

Dramatic este ca toate aceasta povara a inarmarii

o vom transfera generatiilor viitoare care vor intra intr-un cerc al

dependentei din care nu vor mai scapa niciodata.

Echiparea armatei va fi cea mai mare afacere a Romaniei

in anii care vin. La importuri se fac aranjamente si se dau comisioane dintre

cele mai mari. Cum ar putea fabricile din Romania sa faca fata acetor

tendinte ? Nicicum, pentru ca inainte de a le lasa sa intre in cursa

dotarii armatei, aceste fabrici au fost impinse fortat spre faliment.

Unele

si-au meritat soarta, altele nu. S-a spus adesea ca productia de armament

trebuie sa fie profitabila. Peste tot in lume este asa. Cum sa fie profitabila

la noi insa, cand productia a fost permanent restrictionata de stat si tot

statul era cel care dirija exporturile sau comenzile interne ?

De cativa ani se vorbeste de privatizare. Nimeni nu se

inghesuie la fabricile romanesti, pentru simplu motiv ca legea il obliga pe

viitorul proprietar sa pastreze obiectul de activitate pentru minimum 5 ani.

Adica sa faca arme, fara a avea dreptul de a le vinde si la export. Acesta este

un drept exclusiv al statului, asa cum si dreptul de a aproviziona armata tot

lui ii revine. Acum e simplu sa intelegem de ce nu avem nici exporturi si, in

curand, nu vom mai avea nici industrie de aparare.

HoReCa, 1/5 din PIB – TradeVille
HoReCa, 1/5 din PIB – TradeVille
Evoluția Cifrei De Afaceri Din Comerțul Cu Ridicata Cifra de afaceri din comerțul cu ridicata (cu excepția comerțului cu autovehicule si motociclete) a scăzut, in luna ianuarie, cu 20%...
Ministerul Dezvoltării a virat peste 286 de milioane de lei, pentru plățile restante din programul "Anghel Saligny"
Ministerul Dezvoltării a virat peste 286 de milioane de lei, pentru plățile restante din programul "Anghel Saligny"
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA) a virat suma de 286.390.685,13 lei, în vederea decontării facturilor pentru 237 de obiective finanţate prin Programul...