Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Din cauza dolarului putini vedeau un viitor pentru euro

Din cauza dolarului putini vedeau un viitor pentru euro
Ideea unei monede unice europene e ceva mai veche. Numara peste trei decenii. Dar scepticismul ce a insotit-o mult timp nu era neindreptatit. Dolarul castigase batalia cu aurul si devenise atotputernic. Cum sa-si fi impartit tronul cu o noua moneda de rezervaDupa razboi, cand au fost refacute hartile, lumea noua ce a rezultat era in mare parte nedrept alcatuita. Prea multe limite i-au fost impuse omenirii: sociale, politice, economice, morale. Unele prin tratate, altele prin linii trase apasat cu creionul rosu de-a lungul si de-a latul planiglobului. Iata de ce, adeseori, pe tabla de sah a istoriei, intr-o parte sau alta a planetei, prin miscari violente sau pasnice, piesele au fost imprastiate, apoi reasezate; iar jocul, reluat cu noi deschideri, a marcat decisiv vietile a milioane sau sute de milioane de oameni. Astfel de deschideri, la care am fost martor ca jurnalist, in Polonia, Grecia, China, Coreea de Nord, Iran, Ungaria, Rusia, Georgia, Serbia, Croatia, Suedia, Germania, Italia, Franta, Japonia si, desigur, in Romania, fac subiectul serialului de fata.

Ideea unei monede unice europene e ceva mai veche. Numara peste trei decenii. Dar scepticismul ce a insotit-o mult timp nu era neindreptatit. Dolarul castigase batalia cu aurul si devenise atotputernic. Cum sa-si fi impartit tronul cu o noua moneda de rezerva?

Desigur, aurul nu iesise din scena. Si n-a iesit nici in prezent. Vineri, bunaoara, pretul lui a oscilat intre 469 si 471 de dolari uncia. Cerere mare si pret pe masura. De altfel, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, fara incetare, pretul aurului a crescut exploziv. Pornind, in 1944 - 1945, de la 35 de dolari uncia. Aurul s-a scumpit, din 1944 si pana in zilele noastre, pe masura ce rolul lui monetar a scazut. Totusi, nu-i nici un paradox. E drept, nu se mai fac bani de aur, bancile centrale nu mai acopera banii cu rezerve de aur, nimeni nu mai masoara un continut in aur al monedelor. Traim intr-o lume dominata de noi cutume in materie, in consens cu timpul actual, potrivit carora ponderea aurului in rezerva internationala a unei tari scade spre 13 - 14 la suta. Diferenta de 86 - 87 la suta fiind acoperita de valute. Un timp: numai cu dolari.

Intr-adevar, din anii A'90, inca, dolarii au acaparat planul intai al rezervelor internationale. Desi puterea aurului nu a scazut, ci a crescut. Mai ales in momente de cumpana, cum este cel prin care trecem acum, cand cursa euro - dolar se distinge prin incertitudine. In astfel de momente lumea cumpara aur. Iar aurul se scumpeste. Normal: joaca doar rolul monedei de vreme rea.

Din timpuri indepartate, inca, aurul a urcat, a coborat si iar a urcat. Dupa preamarire a urmat decaderea. Si dupa decadere a venit preamarirea. America a resimtit pana in strafunduri astfel de schimbari de ritm si de directii de miscare. A trait, intr-o vreme, febra aurului. Dar a venit o alta vreme si febra s-a stins. Aurul n-a mai fost, in timpurile ce au urmat, un etalon al rationalitatii. Exploziile tehnologice prin care secolul XX si-a anuntat intrarea in istorie, doua razboaie cumplite, cum lumea nu mai cunoscuse inca, plus o criza economica de mari proportii, devastatoare, au dus la o semnificativa indepartare a banilor de etalonul aur. O indepartare, dar nu o ruptura. Ceea ce a facut ca la Bretton-Woods, in 1944, tocmai din cauza mentinerii paritatii aur, sa fie instituit un sistem de schimb prea putin mobil. Sistemul cursurilor fixe. Cotatiile monedelor erau stabilite prin decizii administrative, in raport cu dolarul. Arbitru fiind aurul.

Sistemul avea multe dezavantaje. Cel mai periculos: transferul de inflatie de la o tara la alta, prin intermediul cursului fix. Piata nu juca un rol prea mare in cotarea unei valute si America s-a vazut repede stanjenita de aceasta maniera statica.

Asa ca, in anii A'70, s-a rupt de aur si a spus adio cursului fix. A inceput marea aventura a pietei valutare si a speculatiilor valutare. Piata a fost dinamizata. Schimburile valutare au luat o amploare fara precedent. Din august 1971, cand presedintele american Richard Nixon a anuntat direct ca Rezervele SUA (Banca Centrala Americana) nu mai asigura convertibilitatea dolarului in aur, gest ce echivala cu ruperea Acordului de la Bretton-Woods, pana in momentul de fata, moneda americana a continuat sa fie o complicata problema pentru toate celelalte state, mari sau mici. Dolarul devenise regele pietelor monetare. Treptat, peste doua treimi din rezervele valutare internationale au ajuns sa fie formate din dolari. In fostele tari comuniste, cu deosebire, foamea de dolari a dobandit proportii uriase. Parintelui economistilor monetaristi, laureatul Nobel, Milton Fridman, i-a dat asadar mana sa rosteasca, la inceputul anilor A'90, o fraza care a socat toate pietele financiare si i-a facut pe analisti sa fie mai atenti in studierea raporturilor monetare. El a spus: A"Dolarul reprezinta cu certitudine o deviza foarte puternicaA". Desi a folosit alte cuvinte, intr-o rostire eleganta, n-a facut altceva decat sa repete provocarea lui Connaly, ministrul american de Finante din anii A'70, care le spunea partenerilor SUA: A"Dolarul este moneda noastra si problema voastraA". De fapt, dupa suprimarea convertibilitatii dolarului in aur, in 1971, monedele statelor dezvoltate au parasit fixismul traditional si au acceptat cursurile flotante. A fost o constrangere dureroasa. Fiindca nimeni nu a renuntat de bunavoie la patul caldut oferit de cursurile fixe. Flotarea monedelor, insa, constituia unica sansa de aparare in momentul in care deficitele persistente ale balantelor de plati au inceput sa provoace perturbari in economie.

Dar viata la inaltimea cursurilor flotante s-a dovedit a fi destul de grea. Chiar intre tarile cu economii dezvoltate au intervenit, de multe ori, evolutii divergente. Mai ales in domenii fundamentale, cum sunt preturile, costurile si balantele comerciale, marjele de fluctuatii intre diferite modele s-au distantat tot mai mult.

Dolarul avea insa intreaga putere. Cine-si inchipuia, atunci, ca va veni un timp in care va fi nevoit s-o imparta cu moneda unica europeana?


Adrian Vasilescu

Averea

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 837 ori