Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Cum se preface dolarul ca nu vrea coroana regala

Cum se preface dolarul ca nu vrea coroana regala
Dupa razboi, cand au fost refacute hartile, lumea noua ce a rezultat era in mare parte nedrept alcatuita. Prea multe limite i-au fost impuse omenirii: sociale, politice, economice, morale. Unele prin tratate, altele prin linii trase apasat cu creionul rosu de-a lungul si de-a latul planiglobului. Iata de ce, adeseori, pe tabla de sah a istoriei, intr-o parte sau alta a planetei, prin miscari violente sau pasnice, piesele au fost imprastiate, apoi reasezate; iar jocul, reluat cu noi deschideri, a marcat decisiv vietile a milioane sau sute de milioane de oameni.Astfel de deschideri, la care am fost martor ca jurnalist, in Polonia, Grecia, China, Coreea de Nord, Iran, Ungaria, Rusia, Georgia, Serbia, Croatia, Suedia, Germania, Italia, Franta, Japonia si, desigur, in Romania, fac subiectul serialului de fata.

Piata banilor s-a schimbat spectaculos. Si iata ca euro si dolarul au inceput sa se joace cu nervii lumii. In secolul XXI, desigur. Daca in ianuarie 2004, dolarul a avut si miscari ceva mai viguroase, inregistrand o usoara recuperare a pozitiilor pierdute, in februarie, moneda americana a intrat pe un nou coridor de caderi spectaculoase. Pana si Banca Centrala Europeana s-a vazut nevoita sa iasa din tacere in fata noilor cotatii. Pentru prima oara, din 2003, cand moneda europeana a devansat dolarul, voci importante din BCE au exprimat temeri in legatura cu cresterea cursului euro. Acum insa, catre sfarsitul anului 2005, euro coboara si dolarul urca.

De ce-ar fi ingrijorata o banca centrala a carei moneda se apreciaza? Motive sunt destule. Dar raspunsul cel mai bun il gasim in istorie. Si daca euro n-are istorie, in schimb, dolarul are. O istorie incarcata de furtuni.

Sa mai intoarcem o pagina. La jumatatea anilor A'90, cand toata presa lumii anunta cu tam-tam o criza a dolarului, importatorii japonezi jubilau. Venise vremea lor. Cumparate cu un yen tare, marfurile straine s-au ieftinit. Calatoriile peste hotare, la moda in Japonia, s-au intetit si ele. Japonezii au perseverat in a-si face cumparaturile de la cele mai luxoase magazine din America, unde celor mai multi localnici nu le dadea mana sa intre.

Exportatorii japonezi, in schimb, au facut febra si intreaga economie tremura. Un important om de afaceri nipon imi spunea, in biroul domniei-sale de la Camera de Comert si Industrie din Osaka, unde indeplinea un mandat de director al Diviziei Internationale, ca pe pietele externe marfurile japoneze deveneau tot mai putin competitive, pe masura ce yenul crestea.

A"Ideal pentru noi, marturisea magnatul, ar fi un dolar de 120 de yeni. Si iata ca am ajuns sa operam cu un dolar de 80 de yeni. Suntem la pamantA".

De retinut ca in timpul crizei din Sistemul Mecanismelor Europene de Schimb, din septembrie 1992, un dolar se schimba contra 125 de yeni. Exportatorul japonez, care-si vindea marfa in strainatate si aducea in tara un dolar, primea pentru el 125 de yeni. Iata insa ca, in primavara lui A'95, schimba dolarul cu numai 80 de yeni. Pierzand 45 de yeni la fiecare dolar. Si era nevoit sa faca acest schimb. Pentru ca salariile, impozitele, energia, marfurile de pe piata interna le platea in moneda japoneza.

Atunci, in A'95, diriguitorii finantelor japoneze au adoptat o prima masura pentru oprirea yenului din cursa. Au scazut rata dobanzilor si au motivat: pentru a incuraja investitiile interne.

Fara indoiala, insa, ca decizia avea si o fata ascunsa. Speranta ca o dobanda mai mica la yen sa-i determine pe speculantii de pe pietele de capital si de pe pietele valutare sa-si intoarca privirile spre dolar, provocand un salt al monedei americane.

Solutia japoneza venea dupa numai o saptamana de la o decizie similara adoptata de Bundesbank, in jocul marca - dolar. Dar care a produs efecte numai pe termen foarte scurt. Dolarul a avut o usoara tendinta de crestere. Apoi, a revenit repede in pozitia initiala.

Dar cadea intr-adevar dolarul? Inca de la inceputul lui A'95, monedei americane i se plangea de mila pe toate pietele financiare internationale. Erau fortate diferite comparatii, cea mai des folosita fiind A"scufundarea dolaruluiA". Cand yenul oscila, s-a spus ca dolarul a scos capul la suprafata apei. Iar dupa ce moneda japoneza a inceput sa urce, n-au fost putine vocile care au afirmat ca dolarul s-a scufundat de tot.

Analistii americani s-au amuzat. Fiindca ori erau confundate dorintele cu realitatea, ori nu era inteleasa bine realitatea. De altfel, un barometru semnificativ s-a dovedit a fi piata interna, unde inflatia stationa, iar bursele de valori si de marfuri mergeau bine. Un indicator demn de luat in seama era si confidenta: increderea consumatorilor americani in economia tarii lor.

Daca bursele nu dadeau nici un fel de alarma iar preturile interne n-au urcat, daca increderea consumatorilor crestea, cum putea fi explicata caderea dolarului?

Concluzia era fara echivoc: nu dolarul cadea, ci alte monede urcau.

Indeosebi yenul, provocandu-le dureri de cap exportatorilor japonezi. Americanilor le convenea sa aiba un dolar tare in esenta lui, dar care sa nu fie incoronat ca rege al pietelor valutare.

Lectia merita sa fie memorata. Ne poate ajuta in analiza cursei euro-dolar in acesti ani din zorii noului mileniu.


Adrian Vasilescu



Averea

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 894 ori