Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Castigatorul nu ia nimic (IV)

Castigatorul nu ia nimic (IV)

Va sa zica, economia noastra capata din ce in ce mai mult trasaturile unei imense arene, in care se infrunta doi A"greiA": producatorii si consumatorii. Normal ar fi ca si unii si altii sa-si potriveasca ceasornicele dupa orologiul cel mare, din turnul pietei.Iar statul, indeosebi prin puterea legislativa si puterea executiva, sa nu fie altceva decat marele ceasornicar, avand neincetat grija ca orologiul pietei sa functioneze bine. Si, desigur, marele arbitru, care sa-i sanctioneze cu promptitudine pe cei ce vor sa insele timpul, dand ceasurile inapoi.

Cum se petrec lucrurile in realitate? Sa recapitulam. La 1 noiembrie 1990, au fost liberalizate preturile. Printr-o hotarare de guvern. Inflatia a luat-o razna.

Sigur, guvernul n-a spus: de azi incepe un nou galop al inflatiei. Dar a gandit asa, intr-un moment in care pe piata se constatase un dezechilibru grav: la 1 leu in circulatie existau marfuri de numai 9 bani. De fapt, au fost liberalizate preturile intai si intai pentru ca inflatia sa-si poata face jocul.

Avea, atunci, guvernul si o alternativa? Una teoretica: extensia ofertei de marfuri si servicii. Desigur, pana la nivelul cererii solvabile.

Ce insemna asta? O explozie de marfuri. Pentru fiecare leu aflat la populatie ori in conturile intreprinderilor, ca expresie a solvabilitatii, sa fi aparut o oferta de bunuri si servicii de aceeasi valoare.

Repet: o sansa numai teoretica. In realitate, economia romaneasca nu era pregatita pentru echilibrarea raportului dintre o cerere mare si o oferta extrem de restransa. Dar nici guvernul de atunci nu era pregatit pentru o solutie radicala.

A fost aleasa deschiderea clasica. A fost pus in priza acel aspirator pe care istoria economiei il cunoaste sub numele de Inflatie. Fireste, cu scopul limpede de a sorbi surplusul monetar aflat pe piata.

De atunci, an de an, toate guvernele au tot impins preturile sus. Tot mai sus. Folosind doua viteze de crestere si un sistem complicat de frane.

In 15 ani de inflatie, preturile au crescut de 2600 de ori. Inaintand fie cu viteza de corectie, necesara trecerii de la economia de comanda la economia de piata, fie cu viteza de acomodare, in vederea racordarii la temperatura indicata de rezultatele economice. In tot acest timp, au fost actionate numeroase frane, care au tinut in loc cand corectia, cand acomodarea.

Populatia crede, acum, ca preturile sunt prea mari. Sindicatele si salariatii sustin ca veniturile din munca sunt prea mici. Economistii spun insa ca ar fi nevoie de mai multa pro ductivitate, care sa justifice un alt nivel de salarizare. Ne apropiem, acum, de finalul celui de-al 15-lea an de inflatie. Fara sa avem nici o idee concreta cu privire la momentul in care vom scapa de o fantoma: climatul inflationist.

Noua ora exacta a preturilor este data, in momentul de fata, de orologiul din turnul pietei. Dupa ce mai multe guverne, de-a lungul anilor, au intervenit si au dat ceasul inapoi. Au intervenit de mai multe ori, cu deosebire in anii A'90. Au fost momente cand guvernele au dictat scumpiri la unele marfuri, pentru a racorda preturile de consum cu cheltuielile in crestere ale producatorilor. Apoi au intervenit tot in favoarea producatorilor, desigur a celor de stat, prin decizii care sa-i fereasca de concurenta marfurilor de import pe piata interna de consum.

Cum au reactionat pietele? Pentru ca, treptat, a fost totusi conturat un sistem dezvoltat de piete. Liberalizarea preturilor a inviorat piata de consum. A fost deschisa, apoi, piata valutara interbancara, ce s-a dezvoltat si s-a perfectionat fara incetare. I s-au alaturat cateva tinere surori, specializate in credite, in plasarea economiilor populatiei, in asigurari si reasigurari. Iar apoi s-a deschis piata de capital. Urmata de inca o premiera: piata monetara.

Nu poate fi ignorat insa faptul ca acest sistem, in extensie, nu a avut cum sa dobandeasca experienta. Si nici nu si-a format reflexele necesare unei bune functionari. Pretutindeni, in lume, acest sistem de piete functioneaza la fel ca un calculator electronic. La noi, insa, in loc sa fie fluidizata activitatea pe piata interna, s-a intamplat tocmai contrariul: strangularea pietei. In confruntarea dintre producatori si consumatori, mai toate guvernele au intervenit in sprijinul celor dintai, declarandu-i castigatori in dauna consumatorilor.

Numai ca, iata, castigatorul nu ia nimic!

Adrian Vasilescu

Averea

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 1183 ori