Traditiile seculare din Apuseni. Viata simpla si fericita a oamenilor care traiesc pe culmile muntilor

In Apuseni, viata simpla a oamenilor este o realitate de secole. Prin reguli bine stabilite, transmise din generatie in generatie, oamenii au supravietuit pe culmi ce ajung si la 1500 de metri altitudine.

In trecut, tot spatiul pastoral al Apusenilor era impanzit de colibe si de staule de oi, cate 10-20 pe un versant. Aceasta densitate umana a facut sa se imputineze animalele salbatice, in special lupul, vanat pentru a nu mai ataca oile. Dupa interzicerea vanatorii, numarul lupilor a crescut din nou.

Barbatii erau plecati la munci mai grele, precum cositul si adunatul fanului ori sapa porumbului si a cartofilor. Pe tarla, mai aproape sau mai departe de coliba, era staulul in care erau adapostite oile pe timpul noptii, langa care se afla cramba, un adapost mobil de doua persoane asezat pe talpici de sanie, facand astfel mai facila deplasarea ei. Mai ales pe inserate, dupa ce oile si vitele erau asezate la locul lor, tot imasul vuia de chiote, de apeluri catre vecini si nu numai, prin care tinerii isi exprimau prezenta si atasamentul intr-un spatiu nocturn devenit nesigur.

Ritualul iesitului cu animalele pe munte

Iesitul din tarina la coliba (stana) se facea de obicei dupa sfintii Constantin si Elena si era insotit de un adevarat ritual. Mai intai se ducea acolo la coliba barbatul, care repara coliba, refacea vatra, punea polite, baga muschi printre crapaturile dintre barne, ducea acolo lemne si punea in fata colibei armindenul, semnul prezentei vietii. Imediat se ducea staulul pentru oi si cramba, celelalte lucruri trebuitoare la stana, de care avea grija femeia. Tot in sarcina femeii, dar si a copiilor, era dusul oilor si a vitelor. Daca vitele erau manate din urma de baietii mai mari folosindu-se de biciul din care pocneau cu anumite semnificatii, oile erau duse de femeie si de copii mai mici, care dau dupa ele cu japalici de salcie, o mostenire straveche pastrata inca in Apuseni, obicei ritualic de fortare a vitalitatii si norocului.

In zilele de sarbatoare, activitatea la stana era preluata de cei varstnici, cei tineri urmand sa mearga in sat la hora, daca jocul nu se organiza chiar in imas. Copiii profitau si ei cat puteau de mult de libertatea ce le-o oferea sarbatoarea. O alta componenta importanta a satului era moara. De exemplu, in satul Valea Larga din comuna Salciua, functionau prin anul 1920, de-a lungul vaii, cinci mori de apa si cateva teascuri de ulei. Doua dintre ele au macinat pana prin anii '50, cand dictatura comunist ...citeste mai departe despre "Traditiile seculare din Apuseni. Viata simpla si fericita a oamenilor care traiesc pe culmile muntilor" pe Ziare.com