Plecarea in nefiinta a lui Radu Beligan este o pierdere nu numai pentru teatrul si cinematografia noastra, dar si pentru ceea ce avem din ce in ce mai putin, adica pentru elita societatii romanesti.
A fost un mare actor si om de teatru pe care generatii intregi de reprezentanti ai scenei si-l vor aminti si ii vor simti lipsa.
Si eu, fara sa fac parte din nobila breasla a scenei, ii voi simti lipsa ca actor, dar regretul meu este legat si de un eveniment prin care domnul Radu Beligan m-a ajutat pe mine si pe mare parte din generatia mea sa traim momente in care ne-am simtit mai liberi.
Acel moment a fost 5 ianuarie 1961. Pentru a se intelege importanta acestui moment, trebuie sa dau unele explicatii.
Generatia mea, cea imediata de dupa razboi si de instaurare a comunismului cu armata sovietica de ocupatie prezenta peste tot, a suferit un sentiment de frustrare prin efortul sustinut al autoritatilor de a ne educa "in spiritul devotamentului fata de cauza socialismului si a ...citeste mai departe despre "In memoriam Radu Beligan" pe Ziare.com