De ce omenirea nu se va autodistruge. Viitorul ca iubire a aproapelui

Omul s-a consolat dintotdeauna cu profetiile atribuite inspiratiei divine.

Asemeni poetului, profetul sondeaza necunoscutul, populandu-l cu metafore, imagini, alegorii ori simboluri.

Si cine se poate complet lipsi de profeti? Vrem cu totii sa stim, cat de vag, cum va arata viitorul! Intr-o lume dominata de incertitudini puternice, revendicam certitudini oricat de slabe.

Cum tot ce era odinioara sacru a fost reprodus in modernitate sub o forma profana, au aparut si discipline (precum futurologia) care pretind ca pot indeplini, riguros, stiintific, vechiul oficiu de prevestire a celor ce urmeaza.

Comunismul si nazismul - totalitarismele veacului 20 - au fost in esenta tot viziuni eshatologice, adica naratiuni "exemplare" despre sfarsitul istoriei.

Istoria, o stim dintr-o formulare a lui Mircea Eliade, are prostul obicei de a ne teroriza. De aceea, sfarsitul istoriei ramane o miza paradoxala pentru fiecare generatie.

Ne dorim ca imperiul neprevazutului sa dispara, lasand ...citeste mai departe despre "De ce omenirea nu se va autodistruge. Viitorul ca iubire a aproapelui" pe Ziare.com