Insolventa primariilor - o lege care ajuta primariile sa scape de insolventa

Insolventa primariilor, un proiect de lege din 2010 initiat de PDL si aprobat recent de Guvernul Ponta, prin ordonanta de urgenta, este aspru criticat de specialistii in insolventa. Inadvertentele din lege sunt periculoase, avand in vedere responsabilitatile unei autoritati locale, iar blocajele care pot aparea fura creditorilor sansa de a-si mai recupera vreodata datoriile.

Mai exact, textul legii spune ca autoritatile locale care inregistreaza restante la plata de peste 90 de zile si care depasesc 15% din bugetul general, sunt obligate sa declare stare de criza financiara. In consecinta, toate deciziile privind cheltuielile vor fi luate doar cu acordul unui Comitet pentru situatii de criza financiara. Mai mult, in cazul in care restantele ating 120 de zile si 50% din buget, conducerea administratiei locale este obligata sa solicite insolventa si sa elaboreze un plan de redresare, pe o perioada de maximum trei ani. In toata aceasta perioada, finantele autoritatii locale vor fi gestionate de un administrator judiciar.

Legea insolventei primariilor are "un potential imens de coruptie"

"Ordonanta, care completeaza articolele existente in Legea finantelor publice locale, creeaza acum un cadru legislativ care permite primariilor si altor unitati administrative restructurarea activitatii, fara ca aceasta sa inceteze. Una dintre problemele pe care le vedem este aprobarea planului de redresare, care este mai complicata decat in cazul companiilor. Planul trebuie sa treaca prin numeroase avize, iar daca o aprobare lipseste, in lipsa unei sanctiuni exprese, acesta trebuie refacut ori de cate ori este necesar pentru a intruni conditiile impuse de forul caruia i se cere avizul sau aprobarea. Teoretic, aceasta refacere ar putea dura la infinit, ceea ce reprezinta un risc - ca insolventa unitatii sa nu poata fi depasita, si in final aceasta lege sa nu fie un remediu real la problema arieratelor", a declarat Vasile Godinca-Herlea, managing partner al Casei de Insolventa Transilvania.

Cine plateste nota de plata a managementului defectuos

Mai exact, toata lumea sufera, mai putin institutia care a acumulat datorii. Autoritatea administrativ-teritoriala are numai avantaje, subliniaza specialistii Casei de Insolventa Transilvania. Aceasta nu mai poate fi executata silit, nu mai acumuleaza penalitati si dobanzi pentru creantele neachitate la termen, iar planul de redresare poate micsora datoriile prin reesalonare sau stergerea lor. Masurile luate de administratorul judiciar au scopul de a redresa situatia din punct de vedere patrimonial.

Cetatenii, in schimb, desi nu vor fi privati de serviciile publice esentiale, pot suporta taxe si impozite suplimentare, pana la incetarea starii de insolventa. Salariatii autoritatii locale isi pot pierde locul de munca, deoarece planul de redresare permite reducerea numarului de posturi.

Contractantii se pot trezi fara activitate, deoarece contractele in derulare pot fi mentinute sau denuntate unilateral de catre administratorul judiciar cu aprobarea autoritatii deliberative.

Furnizorii de utilitati (electircitate, gaze, apa, telecomunicatii) ai unitatii nu pot refuza furnizarea serviciilor pe perioada insolventei, chiar daca unitatea are datorii anterioare neachitate. Datoriile acumulate in timpul procedurii vor trebui platite la scadenta. Totusi, legea nu distinge cele doua situatii si, prin urmare, teoretic, furnizarea utilitatilor nu poate fi intrerupta chiar daca valoarea acestora nu este achitata nici macar in timpul procedurii.

Creditorii unitatii administrative risca sa nu isi mai recupereze banii. Creantele curente din timpul procedurii vor fi platite la data scadenta, in timp ce creantele anterioare intrarii in insolventa vor putea fi esalonate la plata sau chiar reduse total sau partial. In timpul procedurii, unitatea nu poate fi executata silit sau actionata in judecata.